Aly

Beauty is a matter of character & not a matter of ..."decoration"...

2012-01-28T18:50:00.001+02:00

Bzn - Blue Eyes

Asculta mai multe audio diverse
Tina Turner - Simply The Best

Asculta mai multe audio diverse

La multi ani!

2012-01-26T19:10:00.006+02:00

"Dac-ar fi să scriu un catren - catren însemnând o poezie de numai patru versuri - în ce sens de numai patru versuri, diferite popoare au poezii scurte, noi... cea mai scurtă poezie a românilor este ţâpuritura din Maramureş, care se începe cu un chiot şi se sfârşeşte cu o beşteleală, dar e foarte frumos că e aşa..."

(Nichita Stanescu -...tot, la fel..."deloc intamplator"...:-)-...)

CORNELIA SI LUPU REDNIC - Care frunza pica jos

Asculta mai multe audio populara

Fratii Petreus - Pe ulita dorului

Asculta mai multe audio diverse

Fratii Petreus - Pentru mandra din Ieud

Asculta mai multe audio diverse

Fratii Petreus - Dragu'mi veselia

Asculta mai multe audio diverse

ANGELA BUCIU - Cine nu stie ce-i doru`

Asculta mai multe audio diverse

ANGELA BUCIU - Inflorit-o rugutu` - Super !

Asculta mai multe audio diverse

Gând frumos

2011-12-21T23:41:00.001+02:00

Zori de zi - Stefan Hrusca si Vasile Seicaru

Asculta mai multe audio diverse

Neda Ukraden - Zora Je

Asculta mai multe audio diverse

...nu puteam "omite" varianta originala...din si de...Drag...pentru...Cunoscatori...

Dimineti cu ferestre deschise - Stefan Hrusca si Vasile Seicaru

Asculta mai multe audio folk

VASILE SEICARU - Daca ninge,vei gasi

Asculta mai multe audio diverse

...repetitiv...forever....

Stefan Hrusca - Afara ninge linistit

Asculta mai multe audio diverse

"Taxi"

2011-11-05T17:30:00.000+02:00

Taxi - Mi-e dor si doare

Asculta mai multe audio diverse

Taxi - Cineva, Inaintea Ta

Asculta mai multe audio diverse

Taxi - Zambetul tau de dimineata

Asculta mai multe audio diverse

Taxi - O viata fara noi

Asculta mai multe audio diverse

Taxi - Tacerea din ochi

Asculta mai multe audio acustica

TAXI - N-AI CUM

Asculta mai multe audio diverse

TAXI STELELE CARE CAD

Asculta mai multe audio diverse

A 25-a oră

2011-10-31T20:00:00.000+02:00

Seal – If You Don't Know Me By Now

Vezi mai multe video din muzica

"Ramaneti flamanzi. Ramaneti naivi"

2011-10-10T20:24:00.000+03:00

“Cel mai frumos discurs din lume

E cel pe care ti-l prezentam in continuare. Si nu l-am fi spus daca omul care l-a rostit n-ar fi meritat astazi sa ne plecam capul si sa-i multumim. Pentru ca dincolo de lucrurile care se spun la televizor si in presa, omul in cauza a motivat mai multi oameni decat multi dintre filosofii mari ai lumii. Iar astazi, te motiveaza si pe tine.
Asa ca sa lasam textul sa vorbeasca. Si nimic mai mult...

Aceasta este transcrierea textului citit de Steve Jobs, CEO al Apple Computer, la 12 iunie 2005, la ceremonia de absolvire a studentilor Universitatii Stanford.

Sunt onorat sa fiu cu voi astazi, in ziua plecarii voastre de la una dintre cele mai bune universitati din lume. Eu n-am absolvit niciodata facultatea. Adevarul fie spus, acum e momentul in care m-am apropiat cel mai mult de o absolvire. Si vreau sa va spun astazi trei povesti din viata mea. Atat. Nu cuvinte mari. Doar trei povesti.

Prima poveste este despre unirea unor puncte.

Am renuntat la Facultatea Reed dupa doar 6 luni, dar am stat aproape de facultate pentru inca 18 luni inainte sa o parasesc definitiv. De ce am renuntat?

Totul a inceput inainte ca eu sa ma fi nascut. Mama mea biologica era tanara, absolventa necasatorita de liceu, asa ca s-a hotarat sa ma dea spre adoptie. Si a simtit foarte tare nevoia sa ma incredinteze unor absolventi de facultate, asa incat lucrurile pareau stabilite dinainte pentru mine sa fiu adoptat la nastere de un avocat si sotia lui. Numai ca atunci cand am aparut pe lume, ei s-au razgandit si au considerat ca-si doresc o fetita.

Asa ca parintii mei, care erau pe o lista de asteptare, au primit un telefon in mijlocul noptii prin care erau intrebati: "Avem un baietel care poate fi adoptat. Il doriti?". Au spus "Bineinteles!". Mama mea biologica a aflat mai tarziu ca mama adoptiva nu absolvise niciodata facultatea si ca tatal meu adoptiv nu absolvise liceul. Asa ca a refuzat sa semneze actele de adoptie. S-a razgandit doar cateva luni mai tarziu, cand parintii mei adoptivi i-au promis ca o sa ma trimita la facultate.

Si, 17 ani mai tarziu, chiar m-au trimis. Dar am ales in mod naiv o facultate care era aproape la fel de scumpa ca si Stanford si toate economiile parintilor mei s-au evaporat pe plata studiilor mele. Dupa 6 luni, n-am mai vazut valoare in acele studii. N-aveam nicio idee despre ce sa fac cu viata mea si nicio idee despre cum m-ar putea ajuta facultatea in viata. Si m-am vazut la facultate, cheltuind toti banii pe care parintii mei ii stransesera in toata viata lor. Asa ca m-am hotarat sa renunt si sa am incredere ca pana la urma toate lucrurile se vor dovedi a fi ok. Eram cam speriat la acea vreme, dar privind inapoi imi dau seama ca a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat in toata viata mea. Minutul in care am renuntat m-a ajutat sa nu mai merg la cursurile care nu ma interesau si sa merg la cele care mi se pareau utile.

N-a fost chiar totul romantic. N-aveam o camera in care sa dorm, asa ca dormeam pe podeaua camerelor prietenilor. Am returnat sticle de Cola pentru cei 5 centi pe care ii primeai inapoi pentru returnarea unei sticle. Si am mers in fiecare duminica seara cei 7 kilometri pana in partea cealalta a orasului, doar pentru a beneficia de o masa gratuita la Templul Hare Krishna. Mi-a placut la nebunie. Si toate lucrurile acelea care mi-au starnit curiozitatea si intuitia s-au dovedit a fi nepretuite in viitor. Sa va dau un exemplu.

Facultatea Reed avea la acea vreme cel mai bun curs de caligrafie din SUA. In tot campusul, orice poster, orice titlu si orice indicator erau superb caligrafiate. Pentru ca renuntasem si nu mai eram obligat sa merg la cursurile normale, am decis sa merg la cursul de caligrafie si sa invat cum sa scriu frumos. Am invatat despre tipurile de fonturi, despre varierea cantitatii de spatiu dintre mai multe combinatii de litere, despre ce face caligrafia sa fie o arta. Era frumos, demn de tinut minte, subtil artistic intr-un mod in care stiinta nu poate explica. Si am gasit acest lucru fascinant.

Bineinteles ca, la acea vreme, cursul in sine nu avea niciun fel de aplicatie practica in viata mea. Dar 10 ani mai tarziu, cand am dezvoltat primul Machintosh, mi-am amintit toate acele lucruri. Si le-am integrat in Mac. A fost primul computer care a folosit fonturi extraordinare. Daca n-as fi renuntat la celelalte cursuri si daca nu as fi avut astfel timp sa merg la cursul de caligrafie, Mac-ul n-ar fi avut niciodata mai multe tipuri de fonturi si un scris atat de bine proportionat. Si din moment ce Windows doar a copiat Mac-ul, e foarte probabil ca niciun fel de computer sa nu fi avut astfel de fonturi. Daca n-as fi renuntat, n-as fi facut niciodata cursul de caligrafie, poate computerele personale n-ar fi avut fonturi atat de frumoase ca acum. Bineinteles ca la acel moment, tanar fiind, era imposibil sa unesc punctele. Dar cativa ani mai tarziu, imaginea a fost cu mult mai clara.

Asa ca, nu poti uni punctele daca privesti in viitor. Poti sa le unesti doar daca te uiti inapoi in viata ta. Asa ca trebuie doar sa ai incredere ca punctele se vor uni cumva in viitor. Trebuie sa ai incredere in ceva - instinctul tau, destinul tau, viata ta, karma, orice altceva. Abordarea asta nu m-a lasat niciodata balta si a facut diferenta in toata viata mea.

A doua poveste este despre dragoste si pierderi.

Am fost norocos sa aflu ce imi place sa fac tanar fiind. Woz (Steve Wozniak) si cu mine am inceput povestea Apple in garajul parintilor mei cand aveam 20 de ani. Am muncit din greu si in 10 ani Apple a ajuns sa creasca de la un garaj in care munceam noi doi la o companie care valora 2 miliarde de dolari si avea 4.000 de angajati. Tocmai ne lansasem cea mai noua creatie (computerul Machintosh), iar eu tocmai implineam 30 de ani. Apoi am fost concediat. Cum poti fi concediat de la o companie pe care tu ai infiintat-o? Ei bine, pe masura ce Apple a crescut, am angajat pe cineva, despre care credeam ca are talentul sa conduca Apple alaturi de mine, iar pentru primul an lucrurile au mers bine. Apoi viziunile noastre despre viitor au inceput sa fi divergente, asa ca el a pus piciorul in prag. Si atunci cand a facut-o, Consiliul nostru Director a stat alaturi de el. Asa ca, la 30 de ani, am fost dat afara de la Apple. Si a fost o poveste publica. Singurul lucru care contase in toata viata mea de adult se dusese pe apa sambetei. Si eu eram devastat.

Cateva luni n-am stiut ce sa fac. Am aflat ca dezamagisem o intreaga generatie de antreprenori, ca scapasem bastonul de maresal tocmai atunci cand eram foarte aproape sa-l primesc. M-am intalnit cu David Packard si Bob Noycesi, am incercat sa ma scuz pentru ca o dadusem in bara atat de urat. Eram un esec public si toate gandurile mele imi spuneam sa fug din Vale ([n.r.] Sillicon Valley). Dar, incet-incet, a inceput sa ma cuprinda un nou gand. Inca imi placea ce fac. Si intamplarea de la Apple nu schimbase lucrurile foarte mult. Eram respins, dar eram inca indragostit. Asa ca am decis sa o iau de la capat.

N-am vazut atunci, dar s-a dovedit ca a fi concediat de la Apple a fost cel mai bun lucru care mi se putea intampla. Povara pe care o porti atunci cand ai succes a fost inlocuita cu usurarea pe care o simti cand o iei din nou de la capat, mai putin sigur de ce o sa ti se intample. M-am eliberat de stres si am avut astfel sansa sa intru intr-una dintre cele mai creative perioade din viata mea.

In timpul urmatorilor cinci ani, am pornit o companie numita NeXT, o alta companie numita Pixar si m-am indragostit de o femeie extraordinara, care a devenit sotia mea. Pixar a creat Toy Story si este astazi (in 2005) una dintre cele mai de succes intreprinderi de animatie din lume. Intr-o schimbare remarcabila a sortii, Apple a cumparat NeXT, eu m-am intors la Apple si tehnologia pe care o dezvoltasem la NeXT a stat la baza renasterii Apple. Iar Laurene si cu mine avem o familie frumoasa impreuna.

Sunt foarte sigur ca nimic din toate aceste lucruri nu s-ar fi intamplat, daca n-as fi fost concediat de la Apple. A fost un medicament greu de inghitit, dar cred ca pacientul avea nevoie de el. Uneori viata te loveste in cap cu o caramida. Nu-ti pierde increderea. Sunt convins ca singurul lucru care m-a ajutat sa-mi pastrez directia a fost faptul ca imi placea ce fac. Trebuie sa gasesti lucrurile care-ti plac. Si asta e valabil atat pentru munca ta, cat si pentru partenerul tau de viata. Munca ta o sa-ti umple o parte insemnata din viata si singurul mod in care vei fi cu adevarat satisfacut este sa crezi ca faci o munca extraordinara. Si singurul mod in care poti face o munca extraordinara este sa-ti placa ce faci. Daca n-ai reusit inca, continua cautarea. Nu te multumi cu putin. Asa cum e si cu partenerul de viata, vei sti atunci cand l-ai intalnit. Si, la fel ca in orice alta relatie extraordinara, lucrurile vor merge din ce in ce mai bine pe masura ce trec anii. Asa ca nu te opri din cautare. Nu te multumi cu putin.

A treia poveste este despre moarte.

Cand aveam 17 ani, am citit un text care spunea ceva de genul: "Daca traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima din viata ta, la un moment dat vei avea dreptate". Citatul m-a impresionat si de atunci, pentru cei 33 de ani care au trecut, m-am uitat in oglinda in fiecare dimineata si m-am intrebat: "Daca astazi ar fi ultima zi din viata mea, as vrea sa fac ce fac astazi?". Si atunci cand raspunsul a fost "Nu" pentru mai multe zile la rand, am stiut ca trebuie sa schimb ceva.

Ideea ca in curand o sa mor a fost cea care m-a ajutat sa fac cele mai importante alegeri in viata. Pentru ca aproape orice - toate asteptarile noastre, tot orgoliul, toate fricile referitoare la esec - toate aceste lucruri palesc in fata mortii, lasand afara singurul lucru care este cu adevarat important. Ideea ca o sa mori este cel mai bun mod in care poti evita capcana fricii ca ai ceva de pierdut. Esti deja dezbracat. Si nu exista niciun motiv pentru care sa nu-ti urmezi inima.

Cu aproape un an un urma, am fost diagnosticat cu cancer. Am facut un CT la 7.30 dimineata si a aratat in mod clar o tumora in pancreasul meu. Habar n-aveam ce e un pancreas la acea vreme. Doctorii mi-au spus ca acest tip de cancer e aproape sigur incurabil si ca n-ar trebui sa ma astept la mai mult de 3 pana la 6 luni de viata. Doctorii mei m-au sfatuit sa merg acasa si sa-mi pun lucrurile in ordine, un fel de a spune ca ar trebui sa ma pregatesc pentru moarte. Si esti pus in situatia in care incerci sa le spui copiilor tai, in doar cateva luni, toate lucrurile pe care ai fi vrut sa le spui in ultimii 10 ani. Si esti fortat sa te asiguri ca toate lucrurile sunt puse in ordine astfel incat sa fie cat de simplu se poate pentru familia ta in viitor. Esti fortat sa-ti iei ramas bun.

Am trait cu acel diagnostic toata ziua. Mai tarziu, am facut o biopsie, mi-au bagat un endoscop pe gat pana in stomac si intestine, mi-au facut o punctie in pancreas si mi-au luat cateva celule din tumora. Am fost sedat, dar sotia mea, care era acolo, mi-a spus ca, atunci cand s-au uitat la celule sub microscop, doctorilor le-au dat lacrimile pentru ca se dovedea a fi o forma foarte rara de cancer pancreatic, curabila cu chirurgia clasica. Am facut acea operatie si acum sunt bine.

Acest moment a fost cel care m-a apropiat cel mai tare de moarte si sper sa fie la fel si pentru urmatorii ani. Faptul ca am supravietuit ma face sa va spun cuvintele urmatoare cu ceva mai multa experienta decat atunci cand credeam ca moartea e un concept pur intelectual.

Nimeni nu vrea sa moara. Chiar si oamenii care vor sa mearga in Rai nu vor sa moara pentru a ajunge acolo. Si, totusi, moartea este singura directie clara spre care ne indreptam cu totii. Nimeni nu poate scapa de moarte. Si asa trebuie sa fie, pentru ca Moartea este in mod sigur cea mai buna inventie a vietii. Este agentul de schimbare al vietii. Elimina vechiul pentru a face loc noului. Chiar acum, voi sunteti noul, dar peste o vreme, nu departe de acest moment, veti deveni incet-incet vechiul. Si veti fi eliminati. Scuze ca sunt atat de dramatic, dar e adevarat.

Timpul vostru e limitat, asa ca nu va pierdeti vremea traind viata altcuiva. Nu va inglobati in dogme - traind cu rezultatul gandirii altor oameni. Nu lasati zgomotul opiniilor altora sa va ascunda vocea voastra interioara. Si cel mai important, trebuie sa aveti curajul sa va urmati inima si intuitia. Ele stiu deja ce va doriti cu adevarat sa deveniti. Toate celelalte lucruri sunt secundare.

Cand eram tanar, exista o publicatie uimitoare care se numea Catalogul Intregii Lumi. Un soi de biblie a generatiei mele. A fost creata de un om pe nume Stewart Brand, nu departe de locul unde ne aflam acum, si el a adus-o la viata punandu-i un strop de atingere poetica. Asta se intampla la inceputul anilor 1960, inainte de aparitia computerelor si a publishing-ului digital, asa ca revista era construita cu masini de scris, foarfeci si camere polaroid. Era un soi de Google in forma printata, cu 35 de ani inainte sa apara Google. Era idealist si mustea de notiuni extraordinare si instrumente utile.

Stewart si echipa lui au scos mai multe editii ale Catalogului, dupa care lucrurile au inceput sa nu mai mearga bine, asa ca au fost nevoiti sa scoata ultimul numar. Era la mijlocul anilor 70, iar eu aveam varsta voastra. Pe ultima coperta a ultimului numar era o fotografie a unui drum de tara in zori, genul de drum pe care te gasesti atunci cand pornesti intr-o aventura extraordinara. Sub poza erau cuvintele "Ramai flamand. Ramai naiv". Asta era mesajul lor de adio. Ramai Flamand. Ramai Naiv. Si eu mi-am dorit intotdeauna sa raman asa. Iar astazi, cand voi absolviti si incepeti o viata noua, va doresc asta si voua.

Ramaneti flamanzi. Ramaneti naivi.

Multumesc mult."
___
Steve Jobs, co-fondatorul si directorul general al companiei Apple, a murit miercuri noapte la varsta de 56 de ani, din cauza unui cancer pancreatic care a recidivat.

Sursa: www.avocatnet.ro ( 7 Octombrie 2011 Alin Popescu )

Pink Floyd - Another Brick in the Wall.

Asculta mai multe audio diverse

Show must go on...

2011-10-01T11:50:00.000+03:00

...still...

Queen - Show must go on

Asculta mai multe audio diverse

Queen - Who wants to live forever

Asculta mai multe audio pop

Queen - Bohemian Rapsody

Asculta mai multe audio diverse

QUEEN - THESE ARE THE DAYS OF OUR LIVES

Asculta mai multe audio diverse

Queen - I Want To Break Free

Asculta mai multe audio diverse

"Frica de noi insine e o oglinda sparta"

2011-09-23T21:59:00.001+03:00

<"Descrie-te in cinci cuvinte." Asa suna, probabil, cel mai dificil task pe care il ai de indeplinit la un interviu. Niciodata nu gasesti cuvintele potrivite care sa spuna celorlalti cum esti. In plus, nu ai certitudinea ca ceea ce ai alege sa spui despre tine coincide cu acea prima impresie pe care ai facut-o intervievatorului. In viata de zi cu zi, lucrurile nu difera prea mult. Toti purtam etichetele puse de altii fara a avea curaj sa le dezlipim si sa le inlocuim cu ale noastre, cele reale. Ne este teama de cum suntem, de cum am facut fata experientei, de cum am ajuns. Sa ne descriem sincer prin intermediul catorva cuvinte ar insemna sa ne infruntam pe noi insine.Prieteni de-o viata, iubiti de-o noapte, parinti, colegi, chiar si necunoscuti de care ne lovim la supermarket ne atribuie diverse adjective sau ne incadreaza in categorii care nu se potrivesc sub nicio forma firii noastre. Auzim despre noi ca suntem fie superificiali, fie dependenti de ceva (de la ciocolata, la oameni), fie rautaciosi, orgoliosi, hipersensibili, delasatori, egoisti, naivi, plictisiti, agitati, nepasatori sau infumurati. Lista e nesfarsita.Ne primim caracterizarea fara argumente si analize suplimentare, iar, pana la urma, defensiva ne inhiba. Sa nu fii inteles devine frustrant, chiar insultator in anumite circumstante. Te priveaza de liberatea de a fi sincer in legaturile cu ceilalti si – mai ales – in relatia cu tine insuti.Cel pe care-l privesti in oglinda ajunge sa-ti fie strain. Esti incapabil sa-i denunti caracterul cand lumea din jur l-a integrat deja in ansamblul ei, lasandu-TE pe margine.Nu ne cerem dreptul la replica decat rar. La mijloc sunt aceleasi temeri de a fi pus fata in fata cu etichetele ce ti-au fost atribuite. Strainul din oglinda pare mai puternic decat esti tu, mai impunator. Are deja un statut in ochii celorlalti. Si ti-e frica de el.Eviti o infruntare gandindu-te ca disputele din astfel de motive nu au vreun rost. Excluzi faptul ca, de cele mai multe ori, caracterizarile altora se sedimenteaza in jurul nostru, devenind o parte din temelia a ceea ce suntem. Ne identificam cu portretul schitat de altii din nevoia de a le face pe plac. Si gresim enorm limitandu-ne la acea eticheta eronata. Oglinda reflecta cu totul altceva.Ne complacem in perimetrul desenat de ceilalti, lasadu-ne aripile sa se loveasca de margini. Poate ca, la un moment dat, esti brav si te opui imprejmuirii. Alergi dintr-un colt in altul, cauti o cale de iesire, o trapa secreta. Insa, intr-un tarziu, zbaterea aripilor devine inutila si, retractandu-le, nu faci nimic altceva decat sa cedezi. Te limitezi la spatiul acela marunt, abandonand alte incercari de a te salva de osanda.

Te resemnezi si porti pe mai departe eticheta aleasa de altii.

De ce?

Motivele pentru care ne comportam in acest fel sunt nenumarate. O timiditate excesiva ar fi cazul multora, inclusiv al meu. Pur si simplu, sa faci fata confruntarilor directe este epuizant. Orice dialog in care incerci sa spui cum esti TU, sa explici un gest care TE defineste sau sa refuzi caracterizarea facuta de un tert se transforma intotdeauna intr-un cosmar.

Alteori, insa, e vorba de simpla si banala comoditate. E mult mai usor sa fii vazut ca fiind intr-un fel anume, cand tu esti la antipod. In plus, poti sa te folosesti de calificativul respectiv ca de un scut. Cand ceilalti se astepta la ceva anume din partea ta, iar tu le oferi o surpriza – fie ea placuta sau nu – constituie un avantaj net.

Dar, in fata oglinzii, demonii ies la suprafata. Etichetele cad una cate una, ca bucati de sticla sparta. Esti lipsit de artificiile lumesti si nu mai ai cum sa te ascunzi de tine. Esti nevoit sa accepti ceea ce esti, cum esti. Exercitiul acesta de sinceritate nu tine de empirism, ci de asumare. Pare dificil sa gasesti cuvintele potrivite pentru a vorbi despre tine. Insa, pe termen lung, este mai greu de suportat o caracterizare falsa a ceea ce esti. In plus, se spune ca oglinzile sparte nu prevestesc lucruri bune.

Asa ca spune-mi: TU cum esti de fapt? >

(Sursa : www.avocatnet.ro - 17 Septembrie 2011 Ioana Vlad)

Bogdan Alin Ota - Romanian Piano Player

Asculta mai multe audio instrumentala

Bogdan Alin Ota

2011-09-18T07:18:00.000+03:00

"Marii creatori sunt cutia de rezonanta a Divinitatii".

Lucian Blaga

2011-05-09T18:23:00.000+03:00

S-a nascut...AZI...

Haide sa postez una dintre poeziile care imi plac foarte mult...se cheama "Liniste" :

"Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.

În piept
mi s-a trezit un glas străin
şi-un cântec cânta-n mine-un dor
ce nu-i al meu.

Se spune că strămoşii cari au murit fără de vreme,
cu sânge tânăr înca-n vine,
cu patimi mari în sânge,
cu soare viu în patimi,
vin,
vin sa-şi trăiasca mai departe
în noi
viaţa netrăita.

Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.

O, cine ştie - suflete,-n ce piept îţi vei cânta
şi tu odată peste veacuri
pe coarde dulci de linişte,
pe harfă de-ntuneric - dorul sugrumat
şi frânta bucurie de viaţă? Cine ştie?
Cine ştie?

Santana -Flor Di Luna( (Moonflower)-

Asculta mai multe audio diverse

Luna

2011-05-07T15:21:00.000+03:00

Today

2011-04-29T20:54:00.000+03:00

Întodeauna mi-au plăcut „simbolurile” şi...mai mult decât asta, mi-au plăcut cei care le şi înţeleg...Real...”nativ”...sau...oricum, altcumva...

...oricum...”mult prea...puţin şi...puţini”!!!

Tot azi...

2011-04-25T22:27:00.001+03:00

...am ocazia sa reiterez (si sa si "ilustrez", pe deasupra) credinta pe care om am cu privire la VALOARE REALA si MODESTIE, fara pretentii, de nici un fel...simpla parere.
Sunt atrasa iremediabil de Oamenii de Geniu si le acord toate circumstantele pe care, in mod normal, nu le-as acorda.
Respect in schimb, Imens!!!...Oamenii Modesti deoarece, aceasta calitate le confera o Valoare Umana RARA, ce nu poate fi regasita, de cele mai multe ori, la Oamenii Geniali (fara a stirbi cu nimic esenta, atractia si valoarea acestora).
Iata un exemplu de ...OM VALOROS, in fata caruia ma inclin DEFINITIV!!!

Bogdan Alin Ota - Saga

Vezi mai multe video din muzica

:-))

2011-04-25T22:03:00.000+03:00

..."simbolurile zilei"...identificabile...:-)

Dinu Iancu Salajanu - Pa unde ma duce valul

Asculta mai multe audio populara

Friendship And Love...II

2011-04-20T19:11:00.000+03:00

Un imens buchet de liliac asezat pe masa la care scriu aceste randuri, completeaza si intregeste, frumos si fericit, aceasta minunata Zi de Primavara!

Jason Mraz - Lucky (feat. Colbie Caillat)

Vezi mai multe video din muzica

Rain or shine

2011-04-16T15:20:00.000+03:00

...sunt puţini Oamenii care, DAU SENS vieţii noastre...

Decantând...

2011-04-11T21:07:00.000+03:00

Doamne, urât sună glasul oamenilor atunci când nu spun adevărul!
Doamne, frumoase “Voci” aud eu, Înca…
Frumoase “Glasuri” îmi populează universul…inclusiv pe cel, Real.
În acest caz, cred că, pot alege, la finele unei zile “atone” sau afone”…să păstrez “muzicalitatea Mea”, să o îmbrac în Albastru şi să adorm, aşa…în acorduri de vis…Reale, însa (cel puţin prin prisma “decantării” mele)!!!
…iată şi…Acordul:

S-a "născut" de ziua mea...

2011-04-05T18:56:00.000+03:00

Andrea Bocelli si Laura Pausini - Vivo Per Lei

Asculta mai multe audio diverse

Friendship And Love...

2011-03-31T17:56:00.001+03:00

...aş "intitula" eu...:-)

"Flower - Power"

2011-02-07T21:30:00.002+02:00

„Dacă îţi acorzi un cât de mic răgaz, dacă arunci, de jur împrejur, o privire odihnită, curioasă şi nepătimaşă, vei găsi destule argumente să te bucuri. Lucrurile (încă) funcţionează. Şarpanta lumii (încă) ţine. Mai există încă oameni întregi, tradiţii vii, întâlniri miraculoase. Trăim într-un sos toxic, dar el conţine încă mirodenii subtile, cu efect anesteziant. Marele animal cosmic nu pare încă să ia în serios agitaţia noastră propagandistică, spaimele noastre apocaliptice. Se poate trăi. Se poate trăi bine. Se poate (încă) trăi frumos.“

(Andrei Pleşu – Despre frumusetea uitata a vietii)

...ceea ce nu ştie nimeni, însă...este...pentru cât timp?!
Ori...atunci când...nu se ştie pentru cât timp....???
Chiar ne putem permite "luxul" de a irosi, cu atâta uşurintă, ceea ce ni se oferă FRUMOS?!...ceea ce întâlnim...FRUMOS?!ADEVĂRAT?! şi...VALOROS?!...Se pare că, DA...
Termenul "irosire", însă, are valenţe, fundamental, diferite, pentru fiecare dintre noi!!!
În accepţiunea mea, "irosire", nu înseamnă nimic din ceea ce ar putea avea corespondenţă în realitatea accesibilă...în realitatea accesibilă "turmei", mai precis.
Ori...NIŞA...e greu de identificat, de recunoscut şi de accesat...acces, aici, având doar cei..."nealiniaţi...!!!".

Louis Armstrong - What A Wonderful World

Asculta mai multe audio diverse

Blue soul

2011-01-28T18:31:00.003+02:00

Natura nu cunoaşte binele şi răul, natura cunoaşte doar echilibrul şi dezechilibrul.

La fel şi..."lupul de stepă", într-un "joc cu mărgele de sticlă"...

În plus...la malul mării...se (re)compune...An de An şi pentru Totdeauna: "Samba Pa Ti" şi "Quiet Nights of Quiet Stars"...

Carlos Santana-Samba Pa Ti

Asculta mai multe audio diverse

Astrud Gilberto - Corcovado (live)

Asculta mai multe audio diverse

Deciziile grele se iau zâmbind...???...

2011-01-22T17:32:00.000+02:00

"Mi-e greu sa mai cred ca viata este o insiruire de consecinte ale unor hotarari care se incadreaza strict in categoriile "decizii bune" sau "decizii proaste". Oricum ar fi sa ti se intample, atat timp cat inveti ceva, gandurile suplimentare nu au sens. Ce ai asezat pe talerul balantei, acolo ramane. Insa, momentele in care trebuie sa te pronunti referitor la o situatie anume sunt inevitabile. Asadar, care a fost cea mai grea decizie pe care ai luat-o?

In ce ma priveste, nu imi place sa fiu pusa in fata unor astfel de lucruri si, implicit, a responsabilitatii care le insoteste si care, cel mai adesea, se transforma in vinovatie. Prefer sa ma sustrag cu discretie decat sa fiu pusa sa aleg intre A si B.

Mai mult de atat, chiar ajung sa ma ascund. I’m getting away with it. Intr-un fel sau altul, lucrurile se rezolva de la sine. Imi spun ca lumea e o sfera, asadar e perfecta prin definitie. Ne ramane sa o contemplam pentru a ne simti, la final, parte din ea. Nu trebuie sa fortam mana destinului prin decizii care ne amarasc.

Insa, nu e mereu atat de simplu. Nu?

Uneori, TREBUIE sa decizi. Intre oameni. Intre lucrurile de care ai parte. Intre gesturi pe care le faci vis a vis de ceilalti. Intre cuvintele pe care le rostesti sau nu.

Iar cand deciziile tale ii ranesc pe altii e cel mai greu. Si cum judeci in astfel de situatii? Cu mintea sau cu sufletul? Oricate sfaturi ti-ar fi oferite de mintile luminate care te inconjoara, nimic nu ti se pare suficient de rational. Te infranezi de la a mai da detalii prietenilor despre situatia in care te afli. Iti iei haina in graba si iesi la o plimbare chiar si la miez de noapte pentru a-ti limpezi mintea. Sau pentru a-ti scoate din gand ceea ce vrei, de fapt, sa faci in definitiv si stii ca nu e tocmai bine. Fie ca o stii acum sau ca vei ajunge sa constientizezi asta mai tarziu. Intr-un viitor nu foarte indepartat, regretele apasa teribil pe umerii nostri. Noptile se albesc. Inimile bat a gol. Cum ar fi fost daca…?

Sunt, totusi, un caz fericit. Pe langa decizii cu iz sentimental care mi-au lasat cateva nopti nedormite si mi-au incarcat factura telefonica, alegerile mele pe care le-am facut s-au incadrat in tiparele standard ale societatii din care fac parte, iar pilonii vietii mele sunt destul de stabili. Ca o ironie a sortii, acum imi pare rau ca alegerea facultatii a fost cu totul lipsita de drama pentru adolescenta Ioana. Mi-ar fi placut mai multa aventura.

Insa, iesind din coltul meu plictisitor, mi-a fost dat sa asist la luarea unor decizii care au schimbat cu totul vietile unor oameni. Mereu m-am gandit la cum as fi procedat daca ar fi trebuit sa donez unui rinichi pentru a salva viata unei rude, sa renunt la cele lumesti in favoarea vietii monahale, sa avortez, sa pastrez o sarcina si sa nasc la 16 ani, sa nu ma inscriu la facultate pentru a pleca la munca in strainatate, sa aleg sa imi petrec viata alaturi de un om care sufera de o boala incurabila, sa fug de acasa si nimeni nu sa nu mai stie de mine ani de zile, sa ma apar de o persoana care ma agreseaza lovindu-l mortal, sa renunt la procesul impotriva violatorilor mei pentru ca justitia nu imi da nicio sansa, sa ma intorc in orasul natal dupa studii, desi as fi beneficiat de o bursa de studii partiala la o universitate de top, sa iau apararea unei fete batuta in strada de iubitul interlop, sa adopt copilul unui prieten care a sfarsit intr-un accident de masina.

Unii dintre acesti oameni si-au gasit resemnarea, in timp ce altii lupta in fiecare zi cu deciziile luate.
Care a fost cea mai grea decizie pe care ai luat-o TU?"
(Sursa: www.avocatnet.ro - 15 Ianuarie 2011 Ioana Vlad )

DMITRI SHOSTAKOVICH - Waltz, 2(from Jazz Suite)

Asculta mai multe audio diverse

Eminescu

2011-01-15T14:52:00.001+02:00

Cu mâine zilele-ţi adaogi,
Cu ieri viaţa ta o scazi
Şi ai cu toate astea-n faţă
De-a pururi ziua cea de azi.

Când unul trece, altul vine
În astă lume a-l urma,
Precum când soarele apune
El şi răsare undeva.

Se pare cum că alte valuri
Cobor mereu pe-acelaşi vad,
Se pare cum că-i altă toamnă,
Ci-n veci aceleaşi frunze cad.

Naintea nopţii noastre umblă
Crăiasa dulcii dimineţi;
Chiar moartea însăşi e-o părere
Şi un vistiernic de vieţi.

Din orice clipă trecătoare
Ăst adevăr îl înţeleg,
Că sprijină vecia-ntreagă
Şi-nvârte universu-ntreg.

De-aceea zboare anu-acesta
Şi se cufunde în trecut,
Tu ai ş-acum comoara-ntreagă
Ce-n suflet pururi ai avut.

Cu mâine zilele-ţi adaogi,
Cu ieri viaţa ta o scazi,
Având cu toate astea-n faţă
De-a purure ziua de azi.

Priveliştile sclipitoare,
Ce-n repezi şiruri se diştern,
Repaosă nestrămutate
Sub raza gânduluï etern.

(Mihai Eminescu – Cu mâine zilele-ţi adaogi)

Mondial - Atat de frageda

Asculta mai multe audio diverse

Just The Way You Are

2011-01-02T21:34:00.000+02:00

An Nou

2010-12-31T15:24:00.040+02:00

Dăruind cu inima şi sufletul, nu ai cum să nu...”dobândeşti”!!!

Şi pentru că, una dintre cele mai frumoase “ilustrări” a ceea ce am scris...şi a ceea ce cred, cu toată puterea inimii, sufletului, minţii...este această “fărâmă” de TRĂIRE...legată, inevitabil de, MUZICĂ (nici nu ar putea fi altfel), o voi păstra ca pe, cea mai frumoasă “dovadă” şi “declaraţie”că...NIMIC, nu poate anula acest (poate, singur şi unic)...ADEVĂR PROFUND !!!

Şi chiar dacă, repet postarea...o fac în speranţa că, totuşi...cineva, cândva...undeva, cândva...a inţeles...inţelege...va inţelege!!!

“La mulţi ani, tuturor celor dragi sufletului meu!”

P.S. - Spuneam, cândva, ceva de genul : "prieten adevarat e cel care, atunci cand eu uit versurile, el ştie să mi le...cânte"...ei bine, eu le-am cam uitat, acum, dar...sigur, mi le voi aminti in Noul An! :-)
Îmbrăţişez, în mod special, pe AcelA care, nu numai că, a răspuns "în scris" acestui gând., ci, chiar mi.-a cântat (la propriu...:-)...), la modul cel mai frumos, sincer şi "curat" posibil. (memorabilă clipă, memorabilă trăire, memorabil tandem)..şi...deşi, poate, îi nedreptăţesc pe alţi, puţini, Oameni Dragi Sufletului Meu...îmi asum faptul de a-mi fi amintit acest lucru în ultima zi a unui an care, e bine că...a trecut...îndreptăţind, însă, cu tot dragul, doi Oameni Speciali sufletului meu!
Plecăciune, Princess!!!
Plecăciune, Fata Cu Ochi de Mătase!!!
P.S.2 - Un poem, de asemenea, special, al lui Adrian Păunescu...dăruit cu Mare Drag celor ce.."înţelege"!

"Cînd dulci colinde cad
Simţim nevoia vie
De-o casă, de un brad
Şi de copilărie.

Afară-i iarnă grea
Ninsoarea e albastră
Iar noi ne vom juca
De-a toată viaţa noastră.

Pe geamuri mîini de sloi
Îşi ţes în gheaţă ia
Noi ne jucăm de-a noi
Şi de-a copilăria.

Ninsori pe care bat
Şi focul mai tresare
Şi am adus un brad
Şi i-am cerut iertare.

Ne aşezăm pe jos
Un fel de plîns ne pierde

O, brad, o, brad frumos,
Cu cetina tot verde.

Atîtea-nstrăinări
Şi inutile toate
Ni-i dor de adevăr
Şi de intimitate.

Copii, copii frumoşi,
Prefaceţi-vă bine,
Că-l aşteptaţi pe Moş
Şi credeţi că şi vine.

Hai, Moşule, apari
Să-ţi cînte vechiul nume
Copii cu ochii mari
Privind în altă lume.

Se arată timpul cînd
Din epoca săracă
Un om pe Moş jucînd
Devïne ce se joacă."

(Adrian Păunescu - De-a copilăria)

Albastru de...sfârşit de An

2010-12-25T09:05:00.000+02:00

Dan Spataru - Poate, poate

Asculta mai multe audio diverse

Iedera

2010-12-11T16:05:00.001+02:00

”Mi-ar fi plăcut să fii mai bine-o plantă.
O iederă să fii lângă obrazul meu, sunând,
când reci curenţii serii vin în pantă
din cerul rezemat pe-un singur gând.
Să-ţi fi ştiut căldura, lângă coastă,
de frunze tremurând şi lucind,
să fie-un singur trunchi secunda noastră
pe două ramuri luna sprijinind.
Şi foşnetul oraşului, mai altul şi mai smuls
ca marea din culoare, jos la diguri,
să fi bătut oprind cu un impuls
stâlpii tăcerii-naintând, nesiguri.
S-aud cu-o frunză, cu o rădăcină,
mi-ar fi plăcut un anotimp sever,
când ultimele gheţuri se dezbină
în ele însele. Şi nu au loc şi pier.”
(Nichita Stănescu - O iederă să fii)

AMEDEO MINGHI- Edera

Asculta mai multe audio diverse

"Păziţi-vă şi inima şi gândul"

2010-11-05T19:46:00.006+02:00

Nu intenţionam să revin prea curând pe aici deoarece nu prea mai am „inspiraţie” pentru a înşirui „valabilităţi” neânţelese...dar...s-a întâmplat să mă „conectez” şi eu la ...realitatea imediată (probabil, nu întâmplător) şi...deoarece aceasta îl „cuprinde” sau „este cuprinsă”...pe/de...Adrian Păunescu...chiar simt nevoia să mai„bâigui” câte ceva...fără nici o „pretenţie”...de niciun fel...

Totuşi...Şi Totuşi...Există IUBIRE!!!

Mare respect pentru Poet...mai puţin pentru Om, dar...Geniul întotdeauna IMPUNE..sau...Mie Îmi Impune!!!

Acord Toate Circumstanţele Din Lume, GENIULUI DIN...GENIU!!!

...şi transpun un „Acord Minunat” !!!

...un ultim Poem...!!!

...

Probabil voi reveni şi cu alte Acorduri...din mine....datorate ....Geniului...Din El.

P.S. – mă detaşez Total de...circul mediatic...pastrez, memorez şi împărtăşesc doar... Esenţa Pură!!! Restul e...balast!

De la un cardiac, cordial

De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider ca e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.

Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.

Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.

Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.

Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.

Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minimă dreptate.

Mircea Vintila - Fat Frumos

Asculta mai multe audio folk

Odă bucuriei

2010-10-11T19:02:00.003+03:00

"Muzica este refugiul sufletelor pe care le-a rănit...Fericirea!"
...spunea un înţelept..."cunoscut". :-)

Ludwig van Beethoven - Sonata nr. 14 ( '' Sonata lunii '')
Asculta mai multe audio diverse

Vânare de vânt

2010-10-05T17:31:00.004+03:00

Nicu Alifantis-Nu ma-ntreba
Asculta mai multe audio diverse

Suflet fără chei

2010-09-30T17:59:00.001+03:00

No comment

2010-09-23T10:17:00.003+03:00

De dor, de drag, de...Prietenie Adevarata

2010-09-14T12:44:00.009+03:00

Neda Ukraden - Zora Je
Asculta mai multe audio muzica

Neda Ukraden - Crne Oci
Asculta mai multe audio muzica

Neda Ukraden - Bile bi nam tri godine
Asculta mai multe audio muzica

Neda Ukraden - Ne Volim Ni Tvoje Ime (1985)
Asculta mai multe audio muzica

Neda Ukraden-Sanjam TE
Asculta mai multe audio muzica

Neda Ukraden - Krijem da te volim
Asculta mai multe audio muzica

:-)

2010-09-11T12:13:00.001+03:00

Asculta mai multe audio Muzica

Noapte buna!

2010-08-02T18:13:00.001+03:00

Atât de...RAR!!!

2010-07-30T18:11:00.003+03:00

Asculta mai multe audio Muzica

Asculta mai multe audio Muzica

HANA

2010-07-22T21:34:00.005+03:00

Asculta mai multe audio Muzica

Autism

2010-07-17T16:57:00.000+03:00

Vezi mai multe video Diverse

For my dear friend :-)

2010-07-11T11:35:00.006+03:00

I'm Singing in the rain, cu Gene Kelly

Vezi mai multe video din muzica

Au înnebunit salcâmii

2010-05-12T16:46:00.006+03:00

Asculta mai multe audio Muzica

Fragil

2010-05-02T10:53:00.004+03:00

Sting - Fragile

Asculta mai multe audio diverse

Egoul şi iubirea (o poveste minunată)

2010-04-24T14:53:00.003+03:00

Se spune că a existat odată un arbore bătrân şi maiestuos, cu ramurile întinse spre cer. Când înflorea, fluturi de toate formele şi culorile veneau de pretutindeni şi dansau în jurul lui. Când făcea fructe, păsări din ţări îndepărtate veneau să guste din ele. Ramurile sale arătau ca nişte braţe vânjoase. Era minunat.

Un băieţel obişnuia să vină şi să se joace sub el în fiecare zi, iar copacul s-a obişnuit cu el şi a început să-l iubească. Ceea ce este mare şi bătrân se poate îndrăgosti de ceea ce este mic şi tânăr, cu condiţia să nu fie ataşat de ideea că el este mare, iar celălalt mic. Copacul nu avea această idee, aşa că s-a îndrăgostit de băiat. Egoul încearcă întotdeauna să iubească ceea ce este mai mare decât el. Pentru adevărata iubire, nimic nu este însă mare sau mic. Ea îi îmbrăţişează pe toţi cei de care se apropie.

Aşadar, copacul s-a îndrăgostit de băieţelul care venea în fiecare zi să se joace sub el. Ramurile sale erau foarte înalte, dar el şi le apleca, pentru ca băiatul să le poată atinge pentru a-i mângâia florile şi pentru a-i culege fructele. Iubirea este întotdeauna gata să se încline; egoul, niciodată. Dacă încerci să te apropii de un ego, acesta se va înălţa şi mai mult, devenind atât de rigid încât să nu-l poţi atinge. Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic. Ceea ce nu poate fi atins, cel care stă pe tronul puterii, este considerat a fi mare. Aşadar, ori de câte ori venea copilul, arborele îşi pleca ramurile.

Când micuţul îi mângâia florile, bătrânul copac se simţea cuprins de un val incredibil de fericire. Iubirea este întotdeauna fericită atunci când poate dărui ceva; egoul nu este fericit decât atunci când poate lua ceva de la altcineva.
Băiatul a crescut. Uneori, dormea în poala copacului, alteori îi mânca fructele, sau purta o coroană împletită din florile sale. Se simţea atunci de parcă ar fi fost regele junglei. Florile iubirii te fac întotdeauna să te simţi ca un rege, în timp ce ghimpii egoului te fac să te simţi mizerabil.

Văzând cum băiatul poartă o cunună din florile sale, dansând cu ea, copacul se simţea fericit. Îl aproba cu ramurile sale; cânta în bătaia vântului. Băiatul a crescut şi mai mult. A început să se caţere în copac, legănându-se pe ramurile sale. Ori de câte ori se odihnea pe ele, copacul se simţea fericit. Iubirea este întotdeauna fericită atunci când altcineva se poate sprijini de ea; egoul nu este fericit decât atunci când altcineva îl reconfortează…
Timpul a trecut, iar băiatul a început să fie apăsat de alte îndatoriri. Avea ambiţiile lui. Trebuia să îşi treacă examenele, să îşi facă prieteni… De aceea, a început să vină din ce în ce mai rar pe la copac. Acesta îl aştepta însă cu o nerăbdare din ce în ce mai mare, strigându-i din adâncurile sufletului său: „Vino, vino. Te aştept”.

Iubirea îşi aşteaptă întotdeauna obiectul afecţiunii sale. Ea nu este altceva decât o continuă aşteptare. Când băiatul nu venea, copacul se simţea trist. Singura tristeţe pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea împărtăşi cu altcineva, de a nu se putea dărui. Atunci când se poate dărui în totalitate, iubirea este fericită. Băiatul a crescut şi mai mult, iar zilele în care trecea pe la copac au devenit din ce în ce mai rare. Toţi cei care cresc în lumea ambiţiilor îşi găsesc din ce în ce mai puţin timp pentru iubire. Băiatul a devenit ambiţios şi prins în afacerile sale lumeşti. „Ce copac? De ce ar trebui să-l vizitez?”

Într-o zi, pe când trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: „Ascultă! Te aştept în fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine”. Băiatul i-a răspuns: „Ce poţi să-mi oferi, ca să trec să te văd? Eu îmi doresc bani”. Egoul este întotdeauna motivat: „Ce poţi să-mi oferi pentru ca să vin la tine? Aş putea veni, dar numai dacă ai ceva de oferit. Altminteri, nu văd de ce aş face-o”. Egoul are întotdeauna un scop. Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezintă propria sa răsplată.

Uimit, copacul i-a spus băiatului: „Nu vei mai veni decât dacă îţi voi oferi ceva? Îţi ofer tot ceea ce am”. Iubirea nu ţine niciodată nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se dăruieşte necondiţionat. „Din păcate, nu am bani. Aceasta este o invenţie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. În schimb, suntem fericiţi. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastră îi răcoreşte pe cei încălziţi. Când bate vântul, dansăm şi cântăm. Deşi nu avem bani, păsărelele se cuibăresc pe ramurile noastre şi ciripesc vesele. Dacă ne-am implica şi noi în afaceri financiare, am deveni la fel de înrăiţi şi de nefericiţi ca voi, oamenii, care sunteţi nevoiţi să staţi prin temple şi să ascultaţi predici despre iubire şi despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, căci trăim tot timpul aceste stări. Nu, noi nu avem nevoie de bani”.

Băiatul i-a spus: Atunci, de ce să vin la tine? Nu am de gând să merg decât acolo unde pot obţine bani. Am nevoie de bani”. Egoul cere întotdeauna bani, căci banii înseamnă putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa. Copacul s-a gândit mult, după care a spus: „Atunci, culege-mi fructele şi vinde-le. În felul acesta, vei obţine bani”. Băiatul s-a luminat imediat la faţă. S-a urcat în copac şi a cules toate fructele copacului, chiar şi pe cele necoapte. În graba sa, i-a rupt crengile şi i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simţit din nou fericit. Iubirea se bucură chiar şi atunci când este lovită. Egoul nu este cu adevărat fericit nici măcar atunci când obţine ceva. El nu poate simţi decât nefericire.

Băiatul nu şi-a dat nici măcar osteneala să-i mulţumească arborelui, dar acestuia nu-i păsa. Adevărata sa mulţumire s-a produs atunci când acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obţine bani în schimbul lor. Băiatul nu s-a mai întors multă vreme. Acum avea bani şi era foarte ocupat să obţină cu ajutorul lor încă şi mai mulţi bani. A uitat cu totul de copac, şi astfel au trecut anii. Copacul era trist. Tânjea după întoarcerea băiatului, la fel ca o mamă cu sânii plini de lapte, dar care şi-a pierdut copilul. Întreaga sa fiinţă tânjeşte după copilul pierdut, pentru a-l strânge la piept şi a se uşura. Cam la fel tânjea şi copacul nostru. Întreaga sa fiinţă era în agonie.

După mulţi ani, băiatul, devenit între timp adult, s-a întors la copac. Acesta i-a spus: „Vino la mine. Vino şi îmbrăţişează-mă”. Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu prostiile. Făceam asemenea lucruri pe vremea când eram un copil fără minte”. Egoul consideră iubirea un lucru prostesc, o fantezie copilărească. Copacul a insistat: „Vino, mângâie-mi crengile. Dansează cu mine”.

Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu flecăreala asta stupidă! Acum doresc să-mi construiesc o casă. Îmi poţi oferi o casă?” Copacul a exclamat: „O casă? Bine, dar eu trăiesc fără să stau într-o casă”. Singurii care trăiesc în case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi trăiesc liber, în natură. Cât despre oameni, cu cât casa în care trăiesc este mai mare, cu atât mai mici par în interiorul ei.

„Noi nu trăim în case, dar uite ce îţi propun: îmi poţi tăia crengile, pentru a-ţi construi o casă cu ajutorul lor”. Fără să mai piardă timpul, bărbatul a luat un topor şi i-a tăiat crengile copacului. Din acesta a rămas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit. Iubirea este fericită chiar şi atunci când îi sunt tăiate membrele de către cel iubit. Iubirea nu ştie decât să dăruiască. Ea este întotdeauna pregătită să se ofere în întregime. Bărbatul a plecat, fără să-şi mai dea osteneala să arunce în urmă măcar o privire. Şi-a construit casa visată, iar anii au trecut din nou.

Copacul, devenit acum un simplu trunchi fără crengi, a continuat să-l aştepte. Ar fi vrut să îl strige, dar nu mai avea ramuri şi frunze care să poată cânta în bătaia vântului. Vânturile continuau să bată, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul său a reuşit să rostească o ultimă chemare: „Vino, vino, iubitul meu”.

Timpul a trecut, iar bărbatul a îmbătrânit. Odată, se afla prin apropiere, aşa că a venit şi s-a aşezat sub copac. Acesta l-a întrebat: „Ce mai pot face pentru tine? Ai venit după foarte, foarte mult timp”. Bătrânul i-a răspuns: „Ce poţi face pentru mine? Aş vrea să ajung într-o ţară îndepărtată, să câştig şi mai mulţi bani. Pentru asta, am nevoie de o barcă”. Fericit, copacul i-a spus: „Taie-mi trunchiul şi fă-ţi o barcă din el.. Aş fi extrem de fericit să devin barca ta şi să te ajut să mergi astfel în ţara aceea îndepărtată, pentru a câştiga mai mulţi bani. Dar, te rog, ai grijă de tine şi întoarce-te cât mai repede. Voi aştepta de-a pururi întoarcerea ta”.

Omul a adus un ferăstrău, a tăiat trunchiul copacului, şi-a făcut o barcă din el şi a plecat. Acum, din copac nu a mai rămas decât rădăcina, dar el a continuat să aştepte cu răbdare întoarcerea celui iubit. A aşteptat mereu şi mereu, conştient însă că nu mai avea nimic de oferit. Poate că bărbatul nu se va mai întoarce niciodată. Egoul nu se duce decât acolo unde are ceva de câştigat.
Odată, m-am aşezat lângă ciot. Acesta mi-a şoptit: „Am un prieten care a plecat departe şi nu s-a mai întors. Mă tem să nu se fi înecat, sau să nu se fi rătăcit. Poate că s-a pierdut în ţara aceea îndepărtată. Poate că nici măcar nu mai este în viaţă. O, cât mi-aş dori să aflu veşti de la el! Mă apropii de sfârşitul vieţii, aşa că tot ce mi-aş mai dori ar fi să aflu veşti despre el. Atunci aş muri liniştit. Dar ştiu că nu ar mai veni nici dacă mi-ar auzi strigătul, căci nu mai am nimic să-i ofer, iar el nu înţelege decât acest limbaj”. Egoul nu înţelege decât limbajul acceptării. Iubirea vorbeşte limbajul dăruirii. Sursa: http://dieuourien.ning.com/profiles/blogs/egoul-si-iubirea-o-poveste

Asculta mai multe audio Muzica

Doamne, vino Doamne...

2010-04-07T18:08:00.003+03:00

Asculta mai multe audio Blog

Asculta mai multe audio Muzica

Asculta mai multe audio Muzica

Asculta mai multe audio Muzica

Asculta mai multe audio Muzica

Asculta mai multe audio Muzica

Asculta mai multe audio Muzica

Nocturnă

2010-04-01T22:20:00.007+03:00

Vezi mai multe video din Muzica

Tăcând...cânt...şi...permanent...învăţ !!!

2010-03-31T17:17:00.006+03:00

“Intr-o zi, un intelept puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:

- De ce tipa oamenii cand sunt suparati?

- Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.

- Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? – intreba din nou inteleptul.

- Pai, tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incerca un alt discipol.

Maestrul intreba din nou:

-Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?

Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:

- Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati, cu atat mai tare trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari.

Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor, suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc, doar soptesc, murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.

In final, inteleptul concluziona, zicand:

- Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta, nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere.”

Asculta mai multe audio Muzica

Asculta mai multe audio Muzica

Asculta mai multe audio Diverse

Asculta mai multe audio Diverse

Asculta mai multe audio Muzica

Asculta mai multe audio Muzica

Simply...beautiful !!!

2010-03-28T11:33:00.017+03:00

Asculta mai multe audio Muzica

Ameţeli constante...

2010-03-26T18:00:00.006+02:00

...aşa se intitulează...vorbele citite Aici...asta ca să dau şi "sursa": http://vaxaly.blogspot.com/2009/04/primavara-si-magnolii.html

După "sursă"...iată şi "vorbele":

"Uneori am crezut că viaţa e un simplu gest de atingeri ale oamenilor. Apoi se naşte muzica. Sunt visele şi chipurile. Nu sunt un om neapărat fericit, dar am un zâmbet pentru înţelesurile ascunse ale lumii. Zâmbesc în suflet pentru diferitul din mine. "Îmi iubesc răceala şi sărutul aripilor", scria cineva. Eu îmi iubesc lumina şi tăcerea."

Azi...în curte...Magnolia...s-a deschis spre Soare...
Semn bun !!!
Benefic!!!
Unic!!!
Magic!!!
....etc.
...Tăcut...dar...LUMINOS!!!

Asculta mai multe audio Muzica

Frumuseţea Pământului

2010-02-26T18:43:00.005+02:00

Probabil DELOC întâmplător..am primit ASTĂZI...un link...ce relevă Frumuseţea Pământului !!!
Aşa cum scriam nu demult....”circulă” multe ...newsletter-uri...multe link-uri...multe pps-uri...”youtube-uri” în acest „univers electronic”...majoritatea banale, patetice, „facile”...propagandistice....etc.
Iată însă că, mai sunt şi unele ce pun în evidenţă FRUMUSEŢEA...nu doar urâtul, sordidul, trivialul, banalul, „micimea”...gândirii, simţirii, percepţiei....ci :
FRUMUSEŢEA ÎN STARE PURĂ!!!
Şi..deoarece nu am găsit „mijlocul” de a posta aici această FRUMUSEŢE...voi posta doar link-ul şi...”mesajul audio” ce îl însoţeşte...
Mie mi-a bucurat sufletul!
http://www.haioase.net/filmulete/frumusetea-pamantului-14716.htm

Asculta mai multe audio Muzica

Consecvenţă III

2010-02-25T18:37:00.005+02:00

Menţiune: Consecvenţă ..şi...Consecvenţă II...se „traduce”...prin : consecvenţă cu ceea ce îmi place, admir, respect, iubesc...consecvenţa anumitor VALORI în care eu CRED !!!

OK! Era pentru cei ce.......nu înţelege....”repetiţia”...:-)...sau...”restul”...:-)))...sau...

Back:

Aşa cum se poate observa din „imagine”...:-))...uauu...ştiţi A CE sună asta, nu-i aşa ?!...

Am revenit cu …Hana…oooooooooo…aş avea atâtea de povestit.............

Dar...aşa cum reiese din „imagine”...a crescut...dar...a rămas la fel de jucăuşă, drăgălaşă...şi...mai ales...IUBITĂ!!! :-)

Singura „problemă” ar fi că....a apărut şi....Foxi...sau....Vulpiţa, aşa cum îmi place mie să o alint...când voi reuşi să postez poza ei, veţi înţelege DE CE i se spune Vulpiţa. :-)

Singura „asemănare” cu Hana este că...e la fel de IUBITĂ!!! Şi..la fel ...sau...aproape la fel de...alintată...spun aproape deoarece ea....încă(SPER)...nu are avantajul de a fi atât de mult „ţinută aproape”...DAR...”lucrez la asta” :-)...şi...e clar că...”munca va da roade”...nu de alta dar...cei ce ştie....ştie că nu renunţ uşor...mai precis...DELOC...în raport cu... ceea ce consider... „DEZIDERAT”. :-)

Iar ACESTA...reprezintă un...Deziderat!!!

Nu de alta, dar...S-A CALIFICAT pentru asta! În SINGURUL fel în care...acest lucru e posibil în raport cu...mine.

Asculta mai multe audio Muzica

Consecvenţă II

2010-02-24T18:12:00.001+02:00

Asculta mai multe audio Muzica

Consecvenţă

2010-02-24T17:46:00.003+02:00

Florin Chilian - Chiar Daca ... {video 2008}

Vezi mai multe video din muzica

Primavara

2010-02-23T17:26:00.004+02:00

A cunoaste. A iubi
Înc-o data, iar si iara
a cunoaste-nseamna iarna
a iubi e primavara.

A iubi - aceasta vine
tare de departe-n mine.
A iubi - aceasta vine
tare de departe-n tine.

A cunoaste. A iubi.
Care-i drumul? Ce te-ndeamna?
A cunoaste - ce înseamna?
A iubi - de ce ti-e teama?
printre flori si-n mare iarba?

Printre flori si-n mare iarba,
patima fara pacate
ne rastoarna-n infinit,
cu rumoare si ardoare
de albine re-ncarnate.

Înc-odata, iar si iara,
a iubi e primavara.

(Lucian Blaga - Primavara)

Asculta mai multe audio Muzica

No matter what...

2010-02-23T17:12:00.006+02:00

...cântec foarte frumos….
dar…şi….”idea”…zilei…şi a celor ce vor urma...
De ce?
Deoarece…
…no matter what….they tell us…
…no matter what….they do…
…no matter what….they teach us…
…no matter what….they call us…
…however they attack…
…no matter where….they take us…
…we’ll find our own way back…
and
WHAT WE BELIEVE IS TRUE !!!

Asculta mai multe audio Muzica

Simplu (aproape) perfect

2009-12-15T18:00:00.001+02:00

Salvatore Adamo - Tombe la neige
Asculta mai multe audio Muzica

Prima zăpadă

2009-12-15T17:58:00.001+02:00

...rămâne pe loc...?...
…se sparge…?...
…se “prăfuieşte”…?...
a “doua” zăpadă ştie (poate) răspunsul...
dar...singura care contează e...
PRIMA ZĂPADĂ

Mondial Iubire bibelou de portelan
Asculta mai multe audio Muzica

2009-11-25T17:28:00.007+02:00

Mda, e plin acest "univers" de tot felul de...newsletter-uri...
Zilele trecute, însă, am primit unul de la Librăriile Humanitas...şi...mi-a plăcut foarte mult...
Ingenioasă idee şi...mesaj foarte frumos...
Motiv pentru care îl şi..."redau" :

“Cartea vietii mele ma asteapta nedeschisa pe un raft. Pana la acea intalnire perfecta, gandurile imi aluneca in Calatorii imaginare si se pierd in Proza cu amanuntul. Nesatule de Joaca preferata a cuvintelor, vor sa descopere Toate numele cartilor mari.

Se face tot mai tarziu. In Tacerea din gradina aud un Zbor deasupra unui cuib de cuci. Nopti de cocaina se lasa usor peste Rotonda plopilor aprinsi, unde Nici o privire nu se mai abate.

Muzica pentru cameleoni ma trezeste din reverie. Maine va fi din nou O zi perfecta, ziua in care voi continua sa visez.

Toate visele mele locuiesc in carti.

*Cuvintele subliniate sunt titluri Polirom. Puteti gasi aceste titluri (si multe altele) pe www.libhumanitas.ro”

Ei bine...visele mele nu locuiesc în cărţi...ci...Undeva...Cândva...

În lumea de "azi" şi de "aici", acest lucru are un "marcaj" clar : zonă interzisă.

Dar..."lumea mea"...NU E CEA DE AICI...iar Azi...Mâine...sau...poate...Ieri...au alte "valenţe"...alte..."marcaje"...

Iris - Floare De iris
Asculta mai multe audio Muzica

Ieri si azi...

2009-11-22T18:57:00.002+02:00

Veronica - Licuriciul

Vezi mai multe video din muzica

Just...blue...

2009-11-13T18:27:00.002+02:00

and...just...ERIC CLAPTON...

ERIC CLAPTON - Blue eyes blue
Asculta mai multe audio Muzica

Doar...Anonimo

2009-11-10T18:37:00.001+02:00

...deoarece...rimează PERFECT
...cu...
GERONIMO !!!

Scrisori...

2009-11-08T11:41:00.004+02:00

"Suntem două libertăţi. Dragostea noastră nu e umilinţă, e o mândrie. Nu vreau să te copleşesc, să-ţi limitez viaţa numai la mine. N-aş avea nicio bucurie să am alături de mine un prizonier. Nu-ţi cer decât dragostea ta. Aceea e a mea si numai a mea. N-o împart cu nimeni. Aşa cum nici tu nu vei împărţi cu nimeni dragostea mea. Dar dincolo de dragoste eşti liber a trăi cum vrei."
"Totul ne desparte pe mine şi pe tine: distanţa, oamenii, viaţa şi poate si destinul.
Ţi-aduci aminte?
Ca să-l cunoască pe Cesar, Cleopatra, însoţită de un singur credincios, a trecut marea cu barca, înfruntând-o, s-a lăsat înfaşurată într-un sac ordinar şi dusă pe umeri în palatul lui Cesar, fără ca nimeni să-şi închipuie că într-un ţol purtat pe umeri, regina Egiptului vine să-l vadă pe Cesar.
Iată ce-ţi aduce scrisoarea mea.
Nu mă tem nici de zâmbetul tău, deci nu mă tem de nimic. Sunt cea mai mică faţă a lumii între rândunelele ei, fiindcă mă înfaşor în întregul ei necunoscut.
Privirea ta nu mă va găsi nicăieri. Amintirea ta nu are unde să mă afle. Glasul tău nu poate să mă strige şi nu ştie unde.
Sunt între cele patru zări: raspântia lor.
Sufletul meu şi-a pierdut sufletul copilăriei. Ştii să asculţi? Auzi vântul la fereastră? Auzi păsările care pleacă şi se întorc ducând şi aducând primăvara?
Ştii ce-i nostalgia? Priveşti uneori pe fereastră fără să vezi nimic?
Sunt pe acolo şi într-acolo; o apropiere şi o îndepărtare în preajma ta.
Gandeşte-te la mine ca la o stea desprinsă din tine şi dusă în întunericul fără fund..."
...

Mă numesc numai..."
(Ionel Teodoreanu - Lorelei)

LOREDANA GROZA - Scrisoare Simpla

Asculta mai multe audio diverse

Pasarea Colibri - Scrisoare de bun ramas
Asculta mai multe audio Muzica

Rainy day

2009-11-05T17:22:00.003+02:00

"Orice om pe care nu pot să-l iubesc înseamnă pentru mine un prilej de adâncă tristeţe.
Orice om pe care l-am iubit şi nu-l mai pot iubi înseamnă pentru mine un pas spre moarte.
Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, voi muri.
Voi care ştiţi că meritaţi dragostea mea, aveţi grijă să nu mă ucideţi."

(Geo Bogza – Orice om)

Guns`n`Roses-November Rain
Asculta mai multe audio Muzica

Linişte

2009-11-03T09:08:00.003+02:00

Nini Rosso - Il Silenzio (original version '43)
Asculta mai multe audio Muzica

Liliecii

2009-10-27T19:00:00.006+02:00

...pornisem cu altă "idee"... în periplul meu muzical...
...s-a "întâmplat", însă...altceva...
...s-a întâmplat să redescopăr un dulce grai...profunzimi exprimate într-un mod fermecător de ..."simplu"...

Pavel Stratan - Liliecii

Asculta mai multe audio diverse

Muzicuţa zilei...a anului...a....

2009-10-24T17:26:00.001+03:00

Zâmbet...

2009-10-19T11:46:00.001+03:00

Mihai Constantinescu - Un zambet, o floare
Asculta mai multe audio Muzica

Conspiracy Theory !!!

2009-10-16T14:16:00.007+03:00

În mijlocul oricărei "conspiraţii"...
...râsul te "vindecă"...
...frenezia te ajută să rămâi viu...
...inocenţa te "protejează"...
iar

...alegerile făcute...te pot chiar..."salva"...

...totul "însumat" de...GERONIMO !!!

Lauryn Hill - Can't take my eyes off of you
Asculta mai multe audio Muzica

Muzicuţa unei ...(altfel de)... zile

2009-10-12T18:37:00.004+03:00

...completată de... "imaginea"... unui "altfel de...pufos"...
La fel de DRAG, însă...

HOLOGRAF - UNDEVA DEPARTE
Asculta mai multe audio Muzica

Luna plină zâmbeşte din nou

2009-10-11T23:56:00.010+03:00

Istoric şi Ingrediente :

- mireasmă matinală de fericire

- zâmbet...vis...atingere...dor

- agro cu iz de Mocănutz

- muah

- veselie...râs...efervescenţă

- vals în spuma teritorială

- 75 km

- terasă

- aromă de cafea cu „blazon”

- mocănutzi alb - negru

- mmuuaahh

- 75 km

- lumi paralele

- slalom printre cretini

- „iubeeeeeeeeeeeeeeeeeeesc miştocăreala”

- mmmuuuaaahhh

- 75 km

- cartele non-valorice

- permutări de „n”, luate câte „k”

- seria a 2-a „culinară”

- mmmmuuuuaaaahhhh

- lame lucind la "umbra" unui „clop” indezirabil

- brazi

- etajul V + mansardă

- mmmmmuuuuuaaaaahhhhh...necenzurat

- 75 km

- camere separate

- mmmmmmuuuuuuaaaaaahhhhhh...total necenzurat

- stele numărabile (chiar şi verzi)

- 75 km

- tablou de grup în absenţa medicaţiei...indicaţii terapeutice

- derapaj controlat

- cartelă valorică

- şifonare pe alocuri

- mmmmmmmuuuuuuuaaaaaaahhhhhhh

- 75 km

- „dor” de Chevy

- ceainărie pe colţ sau alte variante

- mmmmmmmmuuuuuuuuaaaaaaaahhhhhhhh

- 75 km

- grup consolidat cu „aportul” etniilor conlocuitoare

- şoapta paşilor pe aleea finală

- mmmmmmmmmuuuuuuuuuaaaaaaaaahhhhhhhhh

- Geronimo de Noapte buna!

- km reportaţi pentru „3 saptămâni de concediu pe Pamânt”

ARIPI...Fluturii sunt din nou...LIBERI!!!

VASILE SEICARU - Aruncarea in valuri
Asculta mai multe audio Muzica

De dor, de-amar, de inimă albastră...

2009-10-08T18:22:00.007+03:00

...parafrază la romanul Ilenei Vulpescu – „De-amor, de-amar, de inimă albastră”...deşi...şi acesta s-ar potrivi perfect...momentului...

...ce păcat că, aşa cum spune autoarea...”fetele care au avut zece la literatură, nu au noroc în viaţă”...dar...chiar aşa e!!!
Off, dragii mei, chiar mi-aş fi dorit să „revin” într-o altă „notă”(mai cu seamă că, a trecut ceva vreme de când nu am mai zăbovit pe aici)...dar...se pare că, în ultima vreme, toate deciziile mele sunt mai mult decât greşite!
Mda, aşa e...ştiu că de-a lungul vremii, am luat multe decizii greşite dar...parcă...cele de acum...ating, într-un anume fel, „apogeul”...pe toate planurile.
Chiar nu mi-am imaginat vreodată că voi ajunge într-un asemenea moment...chiar nu mi-am imaginat vreodată că, voi ajunge să simt că...nu mai am resurse pt. nimic...este cumplit...
Nu reuşesc să „remontez” nimic din ceea ce înseamnă ESENŢĂ...din ceea ce înseamnă VALOARE...din ceea ce însemn EU cu adevărat.
Şi...din păcate...nici „ajutor” nu există...mai cu seamă de „acolo”, de unde, ar trebui să ...existe. Poate că asta este cea mai mare...dezamăgire...

Dar...nu depun armele...nici vorbă...
Poate va fi necesar un interval de timp mai lung, dar, voi reveni...voi re(de)veni EU.
Totuşi, sunt nedreaptă...există CINEVA care, ajută major la ...”salvare”...la „revenire”...la „re(de)venire”...numele ei este Hana...nu mă întrebaţi „de ce”...mulţumiţi-vă să o vedeţi în poza alăturată...daaaaaaaaaaaaaaa...ea este dragostea mea...ea este MINUNEA care, îmi descreţeşte fruntea, îmi înseninează zilele, îmi linişteşte sufletul.
Poate, cu ajutorul ei, voi reveni în acea lume în care, să întâlnesc şi „figuri” cunoscute.
Până atunci, probabil, voi reveni doar pentru „upload Hana”...bine şi aşa..cred...
Acest mesaj este doar pentru cei care...ŞTIU!
Cei care, însă, sunt şi CONSECVENŢI în..." ceea ce...ŞTIU"!!!

Rednex- wish you were here
Asculta mai multe audio Muzica

Goodbye again...

2009-07-15T06:08:00.003+03:00

Asta îmi aminteşte de...Vă place, Brahms?...Film excepţional !!!

Aşa mă gândeam să „intitulez”...aceste rânduri...

Pe urmă, m-am gândit că...poate ar fi mai potrivit...Balerina...???...!!!

Nici nu ştiu care e mai potrivit...stării...goodbye, nu simt...balerina, nu...ştiu...printre „meandre”, eventual...?!...şi...au fost destule...oricum, am găsit „imaginea” perfectă...a ceea ce vreau să exprim...e copac...e verde...e Speranţă...e Viaţă...e...poate...Un Nou şi...Alt...sau...Altfel de Început...sper...să fie Acel Altceva...Acel Început...pe care mi-l doresc... .

Ieri mi-a scris Tuchi aşa : De acum, importante sunt numai întâmplările neântâmplate/ Toate atârnând pe creanga unui copac fantomă pe jumătate.

Iată copacul...iată „balerina”...

Hello, again!

Ayo-Life is real
Asculta mai multe audio Muzica

Dragostea - spor violent de luciditate

2009-07-04T13:14:00.001+03:00

“Dupa parerea mea, dragostea nu e orbire, ci, din contra e spor violent de luciditate. Ea ne ridica in proprii nostri ochi si, totodata, dezvaluie aproape tot ce e mediocru in noi. La lumina ei, iti vezi, intr-un chip misterios si inevitabil, ca niciodata inainte, scaderile, meschinariile, micimile, lasitatile. Si cat de mult ai vrea sa fii asa cum te vede celalalt! Niciodata n-ai fost atat de atent la impresiile altuia si nu te-ai masurat, la fel de preocupat, in functie de ele. Ti-au crescut aripi, insa stii precis cat plumb ai in picioare. Poti mai mult decat inainte, dar vezi mai clar si ce nu poti. Neputintele tale se intrec in limpezime cu aspiratiile tale si, rusinat, incerci sa micsorezi distanta dintre ceea ce stii ca esti in realitate si ceea ce intuiesti ca vede in tine cel pe care il iubesti. Vrei sa fii si vrei sa pari. Si daca nu te revolti impotriva sursei de lumina, n-ai alta cale decat sa doresti sa devii mai bun. Intrucat stii lucruri pe care inainte le treceai cu vederea sau nu-ti pasa de ele, dar acum te stanjenesc fiindca te coboara in ochii celui pe care-l iubesti. Aspiri sa inlaturi tot ce l-ar putea dezamagi si, la drept vorbind, nu faci aceste sacrificii din generozitate. Ele sunt un fel de mutilari fericite. Le accepti pentru a fi cum ai vrea sa fii. Si cum incepi sa fii, de fapt, deoarece fara sa stie celalalt esti, devii, intr-o masura, opera lui. Victima lui.
Aici sta, probabil, marea forta stimulatoare a dragostei. Si tot aici se afla, poate, explicatia pentru revolta misoginilor sau pentru graba lui Don Juan de a-si lua talpasita. Ei nu indura opresiunea unei luciditati suplimentare, care le ameninta linistea. Gresesc oare sau primul simptom al declinului unei iubiri e, intr-adevar, tendinta de a fi, din nou, multumit de tine, de a nu mai dori sa pari mai inteligent, mai curajos, mai bun decat esti? Te reconciliezi cu ceea ce a fost alarmat, stingherit, in tine. Vrei sa nu mai depinzi de visurile celuilalt. Si-l lasi sa se descurce cum poate cu sinceritatea ta, sa constate ca politetea poate fi uneori mai rea decat o insulta” (Viata ca o corida).
Dragostea - spor violent de luciditate. Aproape ca m-a izbit acest adevar cand am citit aceasta caracterizare a dragostei data de Octavian Paler in “Viata ca o corida”. Oare nu este acesta unul din rolurile fundamentale ale dragostei? Ca prin aportul suplimentar de luciditate, sa ne arate, poate chiar intr-un mod violent, discrepanta intre ceea ce suntem si ceea ce putem fi? Iar prin forta ei de seductie sa te faca sa iti doresti o crestere interioara, sa nu iti lase alta cale decat sa doresti sa devii mai bun?
Cred ca intotdeauna va exista in multi dintre noi teama ca vom ajunge sa ne pierdem identitatea proprie si vom fi transformati de celalalt intr-o relatie de dragoste. Ne simtim amenintata linistea. De aceea suntem, poate, de multe ori, inflexibili si luptam cu incrancenare pentru a ne impune un anumit punct de vedere. Dar in loc sa ne lasam erodati de aceasta teama, nu ar trebui oare, mai degraba, sa ne lasam modelati de celalalt? Sau, mai precis, de sentimentele la care iti ofera acces prin modul inalt la care te face sa vibrezi? Nu ar fi mai bine daca am privi aceste lucruri ca pe niste mutilari fericite?

Sursa : www.octavianpaler.ro

Outlandish - I`ve Seen (ft. Sami Yusuf)
Asculta mai multe audio Muzica

Zile şi Nopţi...Muzical de...Albastre

2009-06-28T14:20:00.003+03:00

Scriu aceste rânduri deoarece nu pot lăsa să treacă...pur şi simplu...un „eveniment” ce pare că, a „zguduit”...”lumea muzicală”...nu şi...”lumea mea”, dar, având în vedere că MUZICA este „a doua mea natură”...iată şi o „reacţie”: nu m-am „dat în vânt” niciodată după muzica „celebrului Michael”...dar...în acea Vreme Frumoasă a Visării...pur şi simplu....fără „motivaţii”...fără „explicaţii, neapărat Necesare”...a existat şi muzica Lui...

A mai existat un Bun Prieten...care, cu ajutorul „tehnicii” reuşea să ne ducă dincolo de hotarele unei Lumi Închise, cum era RO în vremea aceea....acest Prieten îl adora pe Michael...a.î...pt. tot ce a fost frumos şi adevărat...Atunci...pt. că Prietenul nostru a reuşit să ne bucure mereu cu Sunet De Calitate...cu Zile şi Nopţi...Muzical de...Albastre...postez şi eu Aici...câteva dintre melodiile care mi-au plăcut mult....Atunci....îmi plac şi Acum...

Încă ceva : eu „manifest” o „atracţie specială” faţă de Oamenii Geniali...asta, cunoscând, desigur, faptul că, de cele mai multe ori...Genialitatea este tarată de „inexistenţa” acelor calităţi „umane” pe care eu le respect mult...dar...Genialitatea este şi rămâne, cel puţin, Fascinantă prin...Universul Fabulos pe care îl relevă...în cazul meu...nu „extind”...

MICHAEL JACKSON -YOU ARE NOT ALONE
Asculta mai multe audio Muzica

Michael Jackson - Dirty Diana
Asculta mai multe audio Muzica

Michael Jackson - Liberian Girl
Asculta mai multe audio Muzica

Michael Jackson-Heal The World
Asculta mai multe audio Muzica

Michael Jackson - Remember the time
Asculta mai multe audio Muzica

MICHAEL JACKSON - Man In The Mirror
Asculta mai multe audio Muzica

Michael Jackson - Black or white
Asculta mai multe audio Muzica

Michael Jackson-Fall again
Asculta mai multe audio Politica

Michael Jackson Why
Asculta mai multe audio Muzica

Michael Jackson - Gone to soon
Asculta mai multe audio Muzica

Azi

2009-06-24T19:12:00.002+03:00

“Viaţa nu înseamnă să supravieţuieşti unei furtuni ci să ştii să dansezi în ploaie.”

outlandish-calling you
Asculta mai multe audio Muzica

Raza de soare

2009-06-22T19:48:00.005+03:00

Astăzi mi-am amintit de albastrul unei dimineţi în care am fost trezită în „acordul” unei...raze de soare...

Hmmm...cred că sunt anumite clipe unice în viaţa fiecăruia dintre noi...clipe...pe care nu le poţi uita niciodată...clipe la care te raportezi mereu...poate că asta e şi esenţa : cumulul clipelor frumoase şi adevărate...?!
Nu cred în fericirea eternă...dar cred cu putere în ETERNITATEA UNEI CLIPE !!! (Asta, însă....detaşând-o TOTAL şi DEFINITIV de...uzitatul clişeu „carpe diem”...mai nou, metodă de „aburire” a bălaielor cu nuri....golită fiind, astfel, de profundul ei înţeles şi sens...dusă, evident, mult mai jos de....banal.)

E minunat să te trezeşti cu mângâierea unei raze de soare pe chip şi în acorduri...albastre...într-un astfel de moment eşti total conectată la frumuseţea acestei lumi şi la imensa bucurie de a fi viu...de a trăi...de a zbura...de a visa...

Mulţumesc Clipei ce a poposit odată pe...perna mea!
Mulţumesc Razei ce mi-a luminat odată...chipul, inima şi sufletul!
Lumina şi Albastrul ramân pentru mine...sinonimul...eternităţii!

Laid Back - Sunshine Reggae

Asculta mai multe audio diverse

Îmbrăţişarea cuvintelor...

2009-06-16T13:03:00.004+03:00

...deoarece "ele" mă ajută, atât de uşor, să exprim...să mă exprim (nefiind, niciodată golite de sens, nefiind niciodată "gratuite")...ele şi...muzica...

Dacă am învăţat ceva în toţi aceşti ani, e să "recunosc", relativ uşor, "împachetările frumoase”...”poveştile frumoase” ce ţin de „impresia artistica”...sau...nu, neapărat...chiar dacă, tuturor ne place să auzim "ceea ce vrem să auzim" şi chiar reacţionăm „în consecinţă”...gustul amar se face repede simţit şi...e posibil să, nu mai poată fi înlăturat, indiferent de diligenţele depuse ulterior de conlocutori...asta...deoarece nu există consecvenţă nici măcar în cazul unei asemenea „manopere”...dacă tot „sunt” duplicitari, mercantili...măcar să fie consecvenţi cu ei înşişi....unii sunt...alţii pot fi dar nu vor sau nu-i interesează nici măcar salvarea „acestei” aparenţe...trist pentru ei, din toate punctele de vedere !
Ceea ce am menţionat până acum e valabil pe toate planurile.

Oricum, în cazul meu, încrederea se câştigă şi se păstrează greu...dar odată câştigată, greu poate fi clintită, necesare fiind „greşeli” flagrante şi (eventual) repetate...odată pierdută, însă...e... forever !
Prefer, insă, SĂ AM ÎNCREDERE ÎN OAMENI. Acord fiecăruia prezumţia de corectitudine şi sinceritate, deoarece, atâta timp cât eu asta ofer, nu văd de ce nu ar beneficia de acelaşi lucru şi „cel” din faţa mea.
Nu, nu trebuie să înţelegeţi că, în acest moment, aş avea „probleme de încredere”...nu...nu am astfel de probleme deoarece nu „îmi fac astfel de probleme”...oricum...noi, oamenii, nu cred că existăm pentru a ne „pedepsi”, „înşela” unii pe alţii...pentru a ne face rău...de ce să faci rău când e atât de simplu să faci bine (sau, măcar, să te abţii de la vreo „acţiune” atunci când nu o poţi „încadra” corect)...energie consumată de pomană.
Şi nu mă interesează nici „eventualele aprecieri”...nu...mă interesează doar ca eu să mă pot păstra „aşa cum sunt”...este adevărat că, atunci când există „ecou” în cei din jurul meu, asta îmi bucură enorm sufletul, dar...nu cred că e cazul să „dramatizez” prea mult la acest capitol.
Şi....am mai învăţat o regulă de bază : să nu încerci să schimbi pe nimeni...dacă poţi să-l accepţi aşa cum e ...bine...dacă, nu...atunci...treci mai departe...
Asta fac...

Proconsul - Nu plange

Asculta mai multe audio diverse

Steaua mea

2009-06-15T12:24:00.003+03:00

Cântecul lebedei...

Laura Stoica - Vreau sa am steaua mea

Asculta mai multe audio diverse

Sub un cer…nici violet...nici nordic…cu atât mai puţin...Albastru...

2009-06-11T11:02:00.001+03:00

Mă gândesc să vorbesc despre ...anduranţă...

DEX-ul spune că în cazul motoarelor este vorba de....rezistenţă mecanică...

Alte accepţiuni ale cuvântului sunt : capacitate de a rezista la eforturi fizice...rabdare...

Mă întrebam câtă „anduranţă” pot avea semenii mei şi pentru că, în mod corect, trebuie să încep „analiza” în raport cu mine însămi....ia să vedem :

Capacitate de a rezista la efort fizic...aici cred că mă situez undeva , la un nivel mediu...cu fluctuaţii fireşti determinate de...conjunctură, motivaţie, „obligaţie”, etc....

Răbdare...ei bine, aici, pot constata un oarecare „paradox”, în sensul că, deşi, „zodia”, „structura”, mă recomandă drept o persoană cu defcienţe la capitolul „rabdare”...există şi situaţii când nivelul acestei „capacităţi” este foarte apropiat de maxim. Condiţia necesară şi suficientă este : să cred cu putere în Ceva...în Cineva...

Am citit ..undeva...cândva...că...”merită să arzi o viaţă, pentru a trăi o clipă”...am şi „împărtăşit” asta...tot...undeva...cândva...dar...în final, a rămas doar un „epitaf pe o piatră”...şi...Albastrul din Suflet !!!

Totuşi, conform „Epistolei...”...„rămân” neclintite : Credinţa, Nădejdea, Dragostea !!!

Vasile Seicaru-Romanta intre doua trenuri
Asculta mai multe audio Muzica »

Zbor

2009-06-09T10:17:00.000+03:00

Proconsul - Zbor
Asculta mai multe audio Diverse »

Ploaie în luna lui Marte

2009-06-04T19:08:00.004+03:00

Pentru că niciodată...atunci când..."m-am născut de ziua mea" (Pavel Stratan)...nu am avut "inspiraţia" de a posta AICI...CEVA ce iubesc mult...adică...Nichita şi Alifantis...o fac acum...ca o terapie pentru suflet, inimă şi gând...deoarece...am mare nevoie, în acest moment, de aşa ceva...

NICU ALIFANTIS - PLOAIE_ IN_ LUNA_ LUI_ MARTE

Asculta mai multe audio diverse

Slalom printre cretini

2009-05-28T15:31:00.015+03:00

De câte camere este nevoie?!…respectiv...de câţi cretini...?!

(se pare că, azi, asta este singura modalitate de a defula)

Dar, să încep cu...”camerele”...

La câte uşi credeţi că e necesar să baţi pt. a intra în posesia unui banal certificat constatator de la oficiul registrului comerţului. Ei bine...la 4.

Depui cererea la camera 1 unde ti se face nota de plată.

La camera 2 achiti taxa după care revii la camera 1 unde, odată depusă dovada de plată, ţi se întocmeşte prea-preţiosul docoment. Evident, totul „pigmentat” cu detaliile discuţiilor personale ale „bipedelor” din acel birou...astfel, poţi afla : ce vor îngurgita la prânz, ce probleme are coana x cu patrupedul de bărbat-u-su’, ce prost este noul sistem şcolar, cum se fâţâie cutare colegă blondă prin birourile onorabilei instituţii (spre deliciul patrupedelor şi gălbeneala invidiei bipedelor), ce tratamente naturiste ajută la echilibrarea conglomeratului de oase-carne-sânge (din nefericire, partea cu circumvoluţiuni nu împovărează deloc conglomeratul), etc.

Bun...docomentul e, finalmente, redactat....se pune apostila după care ţi se recomandă să vizitezi camera nr. 3....de ce ?...cum, de ce ?...pentru semnătură pe docoment...ok, constaţi că lipseşte semnătura şi ştampila dar...cât efort mai poate însemna să deschizi încă o uşă...frumos....cu mâna, nu cu capul (sau...mai rău....cu piciorul)...şi să soliciţi importanta semnătură şi ştampilă...nu mare...deci...purcezi spre camera nr.3.

Un domn zâmbitor răspunde, cu plăcere (zice el), la acordarea unei semnături iar când află că e vorba de fapt, de 5 exemplare, se uită întrebător...răspunsul tău care poate fi.?!...doar acela că...”presupui că, va semna toate documentele, cu iniţial declarata plăcere”...care poate fi şi multiplă, dacă asta ajută la îmbunătăţirea performanţei la locul dumnealui de muncă (cel puţin asta exprimau balele ce păreau a i se scurge din total inutila parte superioară ...denumită astfel din raţiuni strict..."topografice").

Aşa....ai semnătura...urrraaaa....aştepţi cu sufletul la gură...ştampila....ooohhh, nuuuuu....pentru asta trebuie să iţi mişti „punctul de aplicaţie”- citat din autorul meu drag – spre camera nr. 4. No, atât de logic chiar nu putea să ţi se pară, ţie, biată purtătoare de sinapse multiple.

Camera nr. 4...cioc, cioc...linişte...ok...cu deferenţa câştigată în câţiva ani de „contact direct cu autoritatea”, păşeşti în incintă...soliciţi ferm ştampilarea celor 5 foi de hârtie, moment în care...câteva perechi de ochi „bipezi” încep a te studia, de parcă pe vreo parte a corpului tău trebuia pusă importanta „amprentă instituţională”...ok...dacă ăsta e jocul, hai să vedem...ochi în ochi...că ...din fericire pt. ele, legea talionului nu funcţionează în această mult-involuată societate...no, asta pare a fi un pic mai greu, motiv pentru care, pentru a salva situaţia (total defavorabilă pentru o anumită "parte"), apelează la ce ?...indiferenţă, plictiseală în raport cu contribuabilul cretinoid ce indrăzneşte să deranjeze discuţiile (evident) profesionale ce sigur aveau loc înainte de deranjantul cioc-cioc.

Uffff....ai şi ştampilă după care te gândeşti pe unde e mai simplu să părăseşti Salonul nr. 9, pe uşă sau pe geam...dar...o iei totuşi pe uşă, te îndrepţi spre ieşire şi...eşti gata să te împiedici când cea mai „neimportantă” persoană din acel loc, îţi deschide uşa, îţi zâmbeşte firesc şi te salută respectuos...salut serviciul resurse umane al instituţiei, pentru singura dată când, a dat dovadă de reale calităţi în recrutarea de personal şi transmit respectul meu celui care îşi face meseria aşa cum trebuie şi mai ales celui care îşi justifică poziţia verticală obţinută cu atâta efort de-a lungul evoluţiei speciei.

În final, îi salut şi pe ...Paraziţii....ce fac...Slalom printre cretini...

Cer nordic

2009-05-23T10:23:00.004+03:00

Mi-am amintit de o vizită de acum 6 ani la Vama Veche...a fost prima oară când mă aflam acolo...şi nu într-o conjunctură tocmai fericită...căutam sens...sensuri...sensurile...rostul "întâmplării" sau...inexistenţa ei...

Lume puţină...deşi era august...23 august (ce ecou pot avea unele zile...dar...atunci şi acolo...lipsea...total...)...cerul semăna foarte mult cu cel nordic...un câine se zbenguia pe mal...la orizont se vedea o barcă de pescari...vântul se juca voios cu noi iar sentimentul a fost de...linişte...împăcare...pace...am stat mult aşa...privind marea...privind...simţind...întrebând...
Şi marea a răspuns dar...nu aveam urechi pentru acele răspunsuri...atunci...nu le puteam accepta...mi-aş dori să merg din nou...să întreb iar marea...să o ascult şi să accept, de data asta, necuprinsa ei îmbrăţişare şi înţeleptul ei răspuns.

Dintr-o baracă acoperită cu stuf se iţea o pancartă...Editura Humanitas...încadrată perfect în peisaj...acolo l-am regăsit pe Paler şi l-am luat cu mine...sub forma unui...Autoportret într-o oglindă spartă...atât am luat cu mine...restul a rămas acolo...văduvindu-mă...împovărând marea şi legându-mă definitiv de ea...

Tot acolo am ascultat si Samba Pa Ti…care…”sigur a fost compusă la malul mării”…citând simfonia albastră…

Santana - Samba Pa Ti

Cerul...

2009-05-19T13:17:00.000+03:00

Proconsul - Cerul

Curcubeu

2009-05-15T10:50:00.003+03:00

Bere Gratis - Curcubeu

Bere Gratis - Eu nu am sa te las

Bere Gratis - Speranta din priviri

Bere Gratis - Unde mergem

Pentru amatorii ocazionali de...ras "terapeutic"

2009-05-15T10:11:00.002+03:00

Floyd

2009-05-03T18:39:00.005+03:00

Azi "am fost dusă" cu gândul la Pink Floyd, motiv pentru care, îmbrăcată cu tricoul marcat "The Dark Side Of The Moon"(decolorat de timp dar cu "încărcătura" intactă...dacă n-ar fi "cârpă acoperitoare", l-aş putea considera chiar, al doilea apendice :-)...)...am completat această zi cu...acorduri dragi...vise dragi...univers drag...suflet "în zbor".

Piesa preferată rămâne, însă...

Pink Floyd - Wish You Were Here

Asculta mai multe audio diverse

Amurg violet şi lună plină

2009-04-28T21:21:00.005+03:00

Este vorba tot despre...”zbor”...despre libertate...despre...suflet uşor...despre...”nespus”...doar...simţit...despre "zâmbet"...firesc...drag...liber...

Veneam, azi, spre casă şi...am privit spre cer...amurg violet...asta m-a dus cu gândul, în primul rând la...Bacovia...iar...în alt rând...la ceva mult mai...prozaic...pragmatic...şi...”actual”...

Pe Bacovia „l-am părăsit” r.p.d. – nefiind „anotimpul” LUI...

Prozaicul şi pragmaticul – nu mi se prea „potrivesc”, din nefericire, cred...de fapt, sunt convinsă că, aceste două „elemente” m-ar scuti de „povara”...cel puţin a ...întrebărilor „fără răspuns”...dar...Bunul Dumnezeu a decis să nu mă înzestreze cu aceste „calităţi”...şi...cu una în plus...sau...poate...”în minus” : cinismul.

Aşa că...a rămas, actualul...dar...în altă notă...muzicală şi sufletească...profund sufletească!

Actualul se compune, constat, din amurguri violet şi nopţi cu lună plină...au şi acestea farmecul lor dar...şi „sechelele lor”...ori...sechele există deja...destule...parcă ar fi timpul şi pentru „nişte”...TRĂIRI!!!

Oricum...amurgul violet...MI-A ZÂMBIT !!!

Luna Plină va fi, cel puţin azi...”în ton” cu...AMURGUL !!!

Muse - Unintended

Asculta mai multe audio rock

Butterflies are free

2009-04-28T20:33:00.003+03:00

Şi fluturii sunt liberi…
I se poate “refuza” unui om ceea ce nu le este “refuzat” fluturilor?!
Da!
Deoarece fluturii “au ales”…omul, nu prea ştie să „folosească” Harul cu care a fost înzestrat : libertatea de a alege….Libertatea!!!

Trebuie să înţelegem că suntem liberi, liberi să ne bucurăm de viaţă.
Libertatea e în noi!!!
Suntem liberi să alegem propriul drum...dar...ştim, oare, să facem asta ?!
Pe urmă, odată, alegerea făcută...ştim sau putem să ne-o asumăm ?!

“Butterflies are free” – film excepţional…merită văzut!!!

Cei mai frumoşi ochi sunt cei care au plâns

2009-03-30T19:41:00.003+03:00

...acum...nu ştiu exact, dacă, de bucurie sau de tristeţe...poate, nici nu contează....

Ceea ce contează azi...e că...e Ziua Fetei Cu Zâmbet De Înger...

Iar...Ochii ei sunt la fel de frumoşi, ca şi, ZÂMBETUL !!!

„LA MULŢI ANI, DRAGA MEA, DRAGĂ...FOARTE DRAGĂ !!!

Şi...uite, aşa, am reuşit şi eu să „salvez” această ZI...că, aşa se întâmplă, întotdeauna...să...pot fi „salvată” DOAR de cei care...mă cunosc cu adevărat şi ştiu că...nu sunt altceva decât...”suma calităţilor si defectelor mele” (relevate, însă...sincer...iar ei...ştiu ce înseamnă asta)...dar...EI...mă ŞI iubesc „aşa cum sunt”...şi...pt. asta ÎI IUBESC ŞI EU...MUUUULT!!!

Dar ...din dar...

2009-03-12T21:24:00.004+02:00

Ştiu...dintotdeauna că...în viaţă, nu există coincidenţe...şi...NU EXISTĂ!!!

Ce coincidenţă ar putea reuni...în două „simple” melodii primite în dar de 8 Martie, trecut şi prezent, deopotrivă?! Nu poate exista o asemenea coincidenţă!!!

Compact C...înseamnă Compact Cluj...hmmmm...ironică e Viaţa asta, uneori...sau...mai tot timpul...

Compact - trecut = „Fata din vis”…cântecul ce a reunit o gaşcă de „frumoşi nebuni” , care, l-au proclamat drept „imn”...şi...mai mult...întrunirile găştii aveau drept „consemn”, fredonarea succesivă a versurilor melodiei menţionate...ce TIMP FRUMOS...offf...ce Nebunie...ce Frumuseţe....ce Viată....

Compact - prezent = Cluj…fără alte menţiuni, deocamdată...

Compact - Dăruit = trecut…atât !!!...Frumos, însă...ŞI prin ...această...”concluzie muzicală”...

Compact – „Receptor al Darului” = EU…cu mulţumirea că...pot face „raportarea la trecut”...atât de frumos...asta înseamnă muuuuult...pt. cei ce înţelege...

Aşadar...reunesc sub „aceeaşi Bucurie”...cele trei melodii...

Compact - Fata Din Vis

Asculta mai multe audio diverse

Compact - O femeie ca tine

Asculta mai multe audio pop

Compact - O stea din cer

Asculta mai multe audio pop

Signs !!!

2009-03-09T18:30:00.004+02:00

Deloc întâmplător...sunt sigură de asta...tocmai, azi...am primit acest filmuleţ...hmmm...Universul (prin asta înţelegând, Bunul Dumnezeu) chiar nu lasă nimic "la voia întâmplării"...offf....câtă "orbire" poate exista, uneori, "în mine" şi...în jurul meu...câtă NEPUTINŢĂ...
Mă rog pentru..."Putinţă"...cu ardoare, cu conştienţă, cu dorinţă şi cu Dragoste...da...cu Iubire şi cu Dragoste !!!

P.S. Cer iertare tuturor momentelor şi...oamenilor...în raport cu care...mi-am permis să "blamez"...NePutinţa...n-aveam acest drept...eu "dau clasă" la acest "capitol"...încă...

Alb - Negru

2009-03-09T09:47:00.003+02:00

Mâini întinse...

2009-02-26T19:01:00.008+02:00

Există momente...în care...Dumnezeu...soarta...viaţa...îţi întind o mână...iar tu, la rândul tău, întinzi o mână...către viaţă...către lume....către soartă...către Dumnezeu...
Hmmmm...au fost destule „false” întinderi de mână...ce te-ar putea determina să apuci mâna ce ţi se întinde...???!!!...nu ştiu ce poate determina, în general, acceptarea unei mâini întinse dar...ştiu ce înseamnă, în cazul meu, acest lucru...înseamnă, a accepta această întindere de mână, „sub beneficiul” de a nu renunţa la nimic din ceea ce consider eu VALOARE, în lumea asta...la nimic din ceea ce consider eu ESENŢIAL...la nimic din ceea ce „mă defineşte”...adică : FRUMOSUL, SINCERITATEA, ADEVĂRUL, BUCURIA REALĂ, EMOŢIA PROFUNDĂ, ASUMAREA A TOT CEEA CE EŞTI, NEBUNIA FRUMOASĂ A CLIPEI, A MOMENTULUI, FRUMUSEŢEA ŞI PROFUNZIMEA SUFLETULUI UMAN, CURĂŢENIA INIMII...adică tot ceea ce ar trebui să rămână neântinat...de nimic, niciodată !!! Câtă utopie poate exista în acest creieraş al meu...spuneţi şi voi...cum să mai regăseşti aşa ceva în demenţa din jur ?! În „micimea” sufletească a majorităţii celor ce nu-şi justifică în niciun fel „bipedism-ul”...dimpotrivă...nivelul râmei le este din ce în ce mai accesibil...devenind „mod de viaţă”.
Dar...deşi, utopic...eu continui să mă „conduc” după regulile mele...iar asta nu se va schimba niciodată...indiferent de...”consecinţe”...îmi asum tot...frumos, urât....bun, rău... adevăr, minciună...profunzime, superficialitate...fericire, durere...ETC. (consideraţii despre IUBIRE...DRAGOSTE...nu voi face acum şi aici...deoarece...complexitatea „percepţiei” m-ar transforma într-o persoană şi mai „indezirabila” decât sunt în prezent...şi...poate...nici nu e cazul să detaliez această ...”profunzime”...?...!)

Şi...mai mult decât asta...voi continua ...probabil, la nesfârşit...să îi „creditez” pe cei...de lângă mine, din jurul meu...cu toate calităţile la care ar trebui să îi „oblige” calitatea de „fiinţe gânditoare”...înzestrate de Bunul Dumnezeu, la venirea lor pe lume cu (cel puţin) DOUĂ MARI „CALITĂŢI” : HAR şi LIBERTATE DE A ALEGE !!!
Ei bine, eu „mi-am cam bătut joc” de HAR...consecinţele acestei „neglijenţe” (ca să mă exprim „cu milă”) resimţindu-se atât în planul (superficial) al vieţii sociale...cât şi în planul profund al fiinţei mele...dar...ceea ce mi-a rămas este LIBERTATEA DE A ALEGE...şi...AM ALES !!! PENTRU TOTDEAUNA ...şi...în raport cu ORICE şi ORICINE !

JENNIFER RUSH - Come Give Me Your Hand

Asculta mai multe audio diverse

Dansând în vals de trandafiri

2009-02-18T21:12:00.006+02:00

Spune, Paler : “„drumul care duce spre noi înşine duce în mod obligatoriu şi spre ceilalţi”, dar “drumul care ne depărtează de lume, ne depărtează şi de noi inşine.”

Drumul, sigur, SPRE MINE…e MUZICA…dacă e bidirecţional sau nu...chiar nu mai contează, în acest moment...cât despre ce mă depărtează de lume....oooo...nu mult...un hohot de râs...amar, desigur...

NICU ALIFANTIS - Balada blondelor iubiri

Asculta mai multe audio diverse

Vasile Seicaru - Antiprimavara

Asculta mai multe audio diverse

Ileana Sipoteanu - Am nevoie de tine

Asculta mai multe audio diverse

Gând de seară...

2009-02-15T23:41:00.005+02:00

...al unui veşnic...peregrin...EU...

„Suntem vii doar atunci când suntem iubiţi şi iubim. Doar cei îndrăgostiţi pot da la o parte armura, pe care fiecare cu migală o ridică, pentru a scoate la iveală toate trăirile care ne fac umani.” (Simon Van Booy – Vieţile secrete ale îndrăgostiţilor)

Nicu Alifantis - Ce bine ca esti

Asculta mai multe audio diverse

La Mulţi Ani, Ramonel !!!

2009-02-09T10:07:00.006+02:00

Gând de ziua ta...

"Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile şi adversităţile noastre. Mă-ntreb: noi, la capătul vieţii noastre, ce-am lăsa în afară? Bănuiesc că putem lăsa nişte sentimente. Mai puţin de ură, întrucâtva de patemi dar... de dragoste mai ales."
(Nichita Stănescu - Gând 6)

Frederic Francois - L'amour s'en va, l'amour revient

Asculta mai multe audio diverse

Imnul naţional...

2009-02-06T18:21:00.003+02:00

...marca...Florin Chilian...că...nu degeaba îl "iubesc"...:-)

Florin Chilian - Nu vreau să mă duc la muncă (Cluj-Napoca, 08.10.2008)

Promit să..."mă fac mare"...

2009-02-06T17:42:00.006+02:00

Nu ştiu...simt că nu mai are nici o noimă...Spuma asta...habar n-am „de ce ?”..dar…chiar nu mai am inspiraţie deloc în ultima vreme...poate şi datorită faptului că...prea multa „mizerie” din cotidian, m-a determinat să mă detaşez „uşor” de el...nici măcar ironia în raport cu asta, nu mai funcţionează...ori, întotdeauna, m-am rugat ca „umorul” sa il pierd în ultimul rând (fără a face nici o analogie între umor şi ironie) !!! Poate nici nu e vorba, de fapt, despre umor aici?!...Poate e vorba doar de a dori să trăieşti frumos sau urât...habar n-am...şi de a nu lua „în râs” nimic din ceea ţi se pare esenţial..chiar dacă altora, nu li se pare...nici esenţial, nici important...poate e doar vorba de a vedea lumea „altfel”...

Ştiu că nu e blazare deoarece sunt prea „nebună” pt. asta...”nebună de a trăi, aşa cum înţeleg eu aceasta noţiune, adică, frumos şi ...mai ales...adevărat”....poate e doar o inapetenţă pt. ceea ce nu mă „satisface” în nici un fel. Problema e la mine...ştiu asta...dar...din ce în ce mai des, constat că, nimic din „regulile” unei „vieţi” , aşa cum o înţeleg eu, nu mai poate funcţiona.Totul mi se pare aberant, întors cu „susul în jos”...şi...nu vreau să trăiesc într-o astfel de lume...nu, categoric, NU !!!

Doar că, paradoxal, nu reuşesc nici să „creez” climatul propice...al unei LUMI, aşa cum o „văd” eu...cred că am obosit uşor, să-i tot fac să înţeleagă pe cei din jurul meu că, existe si REPERE valabile în lume asta...nu totul este „praf în ochi”...că există încă...puţini, e-adevarat...şi oameni care nu se conduc după regulile impuse de o situaţie conjuncturală, ci, chiar au coloană vertebrală...şi...chiar nu renunţă la ESENŢĂ!!! Şi chiar îşi asumă ceea ce sunt, ceea ce fac, ceea ce spun, ceea ce susţin, ceea ce „practică”. Chiar îşi asumă sinceritatea, adevărul, valoarea, iubirea...

Trăim într-un iureş care, nu face altceva decât să, ne împiedice să funcţionăm normal şi sănătos...care ne împiedică, în primul rând, să fim sinceri cu noi înşine...urmând a extrapola acest lucru şi la „exterior”...

Ne-am îmbolnăvit cu toţii de „demenţa” acestor vremuri !!! Chiar nu mai reuşim să decantăm.Chiar nu mai reuşim să ne păstrăm verticalitatea şi profunzimea. Chiar nu mai reuşim să deosebim...adevărul de minciună, frumuseţea de urât, profunzimea de superficialitate, competenţa de diletantism...

Dacă urăsc ceva la naţia asta din care fac parte, e miştocăreala...caterinca...totul în jur e doar miştocăreală şi caterincă...O URĂSC !!!

Urâtul şi miştocăreala e la tot pasul...iar unii simt nevoia să o şi perpetueze...să o şi „împărtăşeasca”...ei bine, eu NU !

Am încercat să mă aplec mai mult asupra relaţiilor mele cu oamenii pe care îi îndrăgesc şi îi respect...dar...asta înseamnă a trăi total rupt de realitate...într-un glob de sticlă...la fel de nesănătos ca şi „exteriorul”...e frumos...e bine...e „călduţ” (dar...când, oare...vreodată...mi-a plăcut mie această „noţiune”...ooo...niciodată) dar... e doar o parte a „realităţii”...un univers „artificial”...tocmai pt. că e ...ca o „enclavă” în REAL.

Şi atunci...care e calea ?! Unde e echilibrul ce trebuie găsit în tot, în toate, în toţi…cei care…se intersectează, la un moment dat cu…Spuma…

Dar…poate tocmai în faptul că…ÎNCĂ…îmi pun întrebări…e soluţia…???...

Speram ca…măcar în sufletele celor de lângă mine să găseasca “ecou”, mesajul Epistolei I către Corinteni a Sf. Apostol Pavel (cap.13)...pt. ca…pas cu pas…om cu om…suflet cu suflet…să poate fi reclădită ESENŢA… chiar dacă asta nu reprezintă, de fapt, decât o “picătură în ocean”…dar…ar salva noţiunea de …SPERANŢĂ !!! În cazul unora, am reuşit...în cazul altora...nu ştiu...deoarece există încă, mult balast ce trebuie deversat...iar unii...fie nu pot, fie nu vor, fie nu ştiu să facă asta...fie, nici măcar nu realizează că ...doar vieţuiesc...nu TRĂIESC !

Poate că...atâta timp cât îmi pun întrebări...nu e chiar totul zadarnic...deşi...uite...în acest moment chiar reuşesc să definesc sentimentul pe care îl am...acela al inutilităţii...al zădărniciei...al zădărniciei oricărui demers...pt. că, am senzaţia că, e sortit a priori...eşecului...

Dar...cum spuneam...la mine e problema...şi „vina”...şi tot ceea ce mă poate determina să îmi pun asemenea întrebări...la mine trebuie să „lucrez”...poate...SIGUR !!!

Promit să „mă fac mare”...cândva...dacă, nu...ACUM şi AICI...poate...într-o altă LUME...

Francis Goya - Romance De Amour

Asculta mai multe audio diverse

Aly

Beauty is a matter of character & not a matter of ..."decoration"...

La multi ani!

Gând frumos

"Taxi"

A 25-a oră

"Ramaneti flamanzi. Ramaneti naivi"

Show must go on...

"Frica de noi insine e o oglinda sparta"

Bogdan Alin Ota

Lucian Blaga

Luna

Today

Tot azi...

:-))

Friendship And Love...II

Rain or shine

Decantând...

S-a "născut" de ziua mea...

Friendship And Love...

"Flower - Power"

Blue soul

Carlos Santana-Samba Pa Ti Asculta mai multe audio diverse

Astrud Gilberto - Corcovado (live) Asculta mai multe audio diverse

Deciziile grele se iau zâmbind...???...

Eminescu

Just The Way You Are

An Nou

Albastru de...sfârşit de An

Iedera

"Păziţi-vă şi inima şi gândul"

Odă bucuriei

Vânare de vânt

Suflet fără chei

No comment

De dor, de drag, de...Prietenie Adevarata

:-)

Noapte buna!

Atât de...RAR!!!

HANA

Autism

For my dear friend :-)

Au înnebunit salcâmii

Fragil

Egoul şi iubirea (o poveste minunată)

Doamne, vino Doamne...

Nocturnă

Tăcând...cânt...şi...permanent...învăţ !!!

Simply...beautiful !!!

Ameţeli constante...

Frumuseţea Pământului

Consecvenţă III

Consecvenţă II

Consecvenţă

Primavara

No matter what...

Simplu (aproape) perfect

Prima zăpadă

Newsletter

Ieri si azi...

Just...blue...

Doar...Anonimo

Scrisori...

Rainy day

Linişte

Liliecii

Muzicuţa zilei...a anului...a....

Zâmbet...

Conspiracy Theory !!!

Muzicuţa unei ...(altfel de)... zile

Luna plină zâmbeşte din nou

De dor, de-amar, de inimă albastră...

Goodbye again...

Dragostea - spor violent de luciditate

Zile şi Nopţi...Muzical de...Albastre

Azi

Raza de soare

Îmbrăţişarea cuvintelor...

Steaua mea

Sub un cer…nici violet...nici nordic…cu atât mai puţin...Albastru...

Carlos Santana-Samba Pa Ti

Asculta mai multe audio diverse

Astrud Gilberto - Corcovado (live)

Asculta mai multe audio diverse